Opel la rusi, Hummer la chinezi!

Cuvintele apartin profesorului german Uwe Andersen, de la Universitatea din Bochum, si se refereau la identitatea probabila a cumparatorului in tranzactia de scoatere la vanzare, in plina criza, a uzinelor Opel de catre gigantul american General Motors.

Indirect, insa, si poate chiar fara sa-si dea seama, profesorul german a proiectat cu cele spuse doua din principalele consecinte ale crizei economice si financiare care a cuprins lumea. Dupa criza, lumea nu va mai fi la fel cum era inainte!

Cel putin din doua puncte de vedere. Pe de o parte, la masa puterii mondiale nu vor mai fi doar cei ce erau, asezandu-se si altii! Iar acesti altii vor avea pe mana si parghii simbol ale vechilor forte, cum sunt General Motors sau Opel.

Dar, evident, sa nu credem cumva ca si soarta celor mici se va schimba. Acestia vor fi pe mai departe neluati in seama si intotdeauna buni de plata.

Pe de alta parte, lacustelor financiare (pentru a prelua expresia profesorului german), care au taiat si spanzurat in ultimele doua-trei decenii si care au impins lumea in actuala criza, li se vor mai taia din aripi, in ciuda opozitiei lor de mare ferocitate.

Ferocitate de care numai insectele sunt in stare, mancandu-si fratii, surorile, mamele si chiar amantii.

Scoaterea in vanzare in plina criza de catre concernul american General Motors, ajuns cvasifalimentar, a uzinelor Opel detinute de acesta in Europa si preluarea lor de un neuzual alt proprietar constituie o piesa semnificativa din noul puzzle mondial postcriza.

Se spune ca greseli de management, dar cel mai probabil ignorarea motoarelor cu consumuri mici si concurenta acerba din partea constructorilor japonezi inainte de toate pe chiar piata Statelor Unite au dus in faliment gigantul General Motors, pana nu de mult simbol al puterii si invincibilitatii americane.

Principali ofertanti la cumparare au fost grupul canadian Magna, furnizor de componente auto, impreuna cu o mare banca ruseasca, Sberbank, pe de o parte, si, pe de alta parte, fondul de investitii belgian RHJ International. In joc erau peste 25.000 de locuri de munca in toata Europa, din care foarte multe in patru fabrici din Germania.

Din punctul de vedere al locurilor de munca, oferta Magna era ceva mai generoasa.

Guvernul german s-a implicat imediat si total. In schimbul unui cuvant de spus in alegerea cumparatorului, a oferit un imprumut masiv de urgenta (peste 1,5 miliarde euro) celui care prelua afacerea Opel, pentru continuarea activitatii. Lacusta financiara nici n-a contat in alegere.

Dar numai niste naivi ar putea crede ca a fost vorba doar de aceste aspecte. Interesele politice, dar si energetice ale Germaniei in relatia cu Rusia au cantarit puternic. Premierul Putin s-a deplasat personal pentru a interveni.

Si, ca urmare, Opel - marca simbol a industriei germane de dinainte de razboi si emblema preluarii ei de catre atotputernicele investitii americane - a ajuns la... rusi! Caci - nimeni nu se amageste! - Magna, un furnizor de componente auto, este, in aceasta tranzactie, doar o interfata pentru bani si nume rusesti! Dar aceasta nu este tot!

Daca divizia Opel a General Motors ajunge la rusi, nu mai putin vestita divizie Hummer de masini de teren 4 x 4 ajunge la... chinezi! In urma unei tranzactii estimate la500 milioane dolari, Tengzhong Heavy Industrial Machinery, doar a treia din ierarhia chineza, a preluat productia modelelor H2 si H3 din America.

Si asta dupa ce primul constructor auto chinez, SAIC, a cumparat productia marcilor britanice nu de mai putin renume: MG si Rover. Si se pare ca la fel de cunoscuta marca Volvo va ajunge la constructorul chinez Beijing Automotive Industry Holding. Asta, asa, pentru a ne referi doar la industria auto.

E drept, o industrie de mare rezonanta si cu efect puternic de antrenare in economie! In restul industriei, balanta incepe sa atarne poate si mai net in favoarea nou-venitilor la masa puterii internationale.

Pe plan de ansamblu, din cauza caderilor economice in conditiile crizei, Statele Unite, Canada si Europa au ajuns in 2009 sa piarda sefia in productia economica mondiala, urmand sa genereze doar mai putin de jumatate din aceasta, fata de 60-64% in medie anual intre 1995 si 2004.

Evaluarea apartine Centrului de Cercetari Economice si de Afaceri (CEBR) din Londra. "Ne asteptam ca acest lucru sa se intample, dar nu atat de curand, declara Douglas McWilliams, presedinte al CEBR. Occidentul va trebui sa inceapa sa accepte ca nu mai detine o pozitie dominanta".

Marile economii emergente (China, Rusia, Brazilia, India) au ajuns sa detina peste 40% din rezervele valutare ale lumii si de pe acest aliniament contesta direct si din ce in ce mai articulat privilegiile pe care le considera inacceptabile ale dolarului.

Noua pozitie in ierarhia mondiala a acestor tari este deja consfintita politic prin tendinta ca G 20, din care fac parte, sa ia locul grupului tarilor occidentale in discutarea problemelor lumii. Si tot in 2009, China pare sa fi inlocuit Germania in calitate de prim exportator mondial, dupa ce inca din 2007 a devansat Germania la produsul intern brut, devenind a treia putere economica a lumii, dupa SUA si Japonia.

Cu aceste schimbari, lacustelor financiare care traiesc pe seama redistribuirii profiturilor obtinute in sectoare ale economiei reale, le va fi mereu mai greu sa-si intinda trompele lor jefuitoare, chiar daca vor incerca la disperare sa intoarca lucrurile la ceea ce a fost.

Analiza de Ilie Serbanescu