A fi sau a nu fi un milion de someri

S-a uitat prea repede ca in urma cu o jumatate de an si fostul ministru al muncii Marian Sarbu facuse aceeasi previziune. Vorbele oficialului FMI, cantarind mai greu, au starnint reactii vehemente, fara precedent, ale sindicalistilor.

Primul ministru si membrii cabinetului au iesit in fata sa linisteasca spiritele. A fost dezmintita categoric afirmatia, pe care nu a facut-o nimeni, de altfel, ca guvernul si-a fi luat un asemenea angajament  in scrisoarea de intentie adresata FMI. 

Desi este cunoscut faptul ca restructurarea sectorului public este una din nucile tari ale diminuarii deficitului bugetar. Iar ponderea salariilor bugetarilor in PIB ar trebui sa scada in urmatorii ani de la 9 la sub 6%.

Pentru a anticipa in ce masura acest scenariu s-ar putea concretiza am avut in vedere doua aspecte: unde ne situam si ce perspective exista pentru absorbtia fortei de munca.

Romania intra in anul 2009 cu 400 de mii de someri si il incheia cu 700 de mii. Majoritatea celor disponibilizati in aceasta perioada au provenit din randul angajatilor din companiile private.  

Din 4,5 milioane de salariati din sectorul privat 300 de mii au ramas anul trecut fara loc de munca. Presupunand ca anul acesta este randul sectorului public sa se restructureze, diferenta pana la un milion de someri ar trebui sa fie acoperita de 300 mii de bugetari.

Pare exagerat de mult. Din aproape 1,5 milioane de angajati la stat ar urma sa mai ramana 1,2 milioane. Unii spun ca este inca mult. Sindicalistii sustin ca si la actualul nivel cifra este mica, daramite cu 300 de mii mai putin.

Argumentul este ca in multe clasamente europene, personalul bugetar din Romania apare ca fiind deficitar in anumite sectoare. Asta se poate observa dintr-o privire, intrand intr-un spital. Personalul medical este subdimensionat.

Dar la fel de bine se poate observa inghesuiala din alte institutii publice care prin comparatie par suprapopulate. Un exemplu este administratia publica.

Dar acolo exista permanenta scuza a lispei infrastructurii informatice, singura care ar putea suplini excesul de forta de munca umana. In realitate, sintagma bugetar este asimilata cu functionarul public, cei de la primarie sau de la administratia financiara, care sunt si cel mai prost platiti.

Si se uita de cei care "infuleca" grosul fondului de salarii, disimulati prin agentii si comisii independente, dar ale caror conduceri sunt numite pe criterii politice.

Si nu ar trebui "marginalizati" cei care se afla pe statul de plata a unor companii publice, cele mai multe functionand pe pierdere, si care nu sunt trecuti la capitolul bugetari desi functioneaza doar din ajutoare de stat.

Pentru a nu ne lasa pacaliti de aparente am incercat sa refac calculele. O reducere in 2010 de un procent de la 9 la 8% din Produsul Intern Brut a cheltuielilor cu salarizarea din sectorul bugetar ar reprezenta aproximativ 1,2 miliarde euro.

Raportand aceasta suma la salariul mediu brut pe economie descoperim, cu o mica abatere (cei mai multi dintre bugetari sunt platiti sub acest indicator), exact numarul lispa pentru a ajunge la milionul de someri in discutie: 300 de mii. CEEA CE TREBUIA DEMONSTRAT.

Milionul de someri a existat sau exista pe hartie. Cel putin ca punct de pornire al negocierilor dintre Executiv si FMI&UE. Dar cum poate fi evitat ca aceasta cifra sa devina realitate? Sunt doua scenarii posibile. Unu.

Stim ca doar sectorul privat ar mai putea face noi angajari in 2010, posturile bugetarilor fiind blocate. In acest scenariu numarul somerilor nu ar ajunge la cifra fatidica de un milion. Dar cele 300 de mii de locuri de munca din sectorul public tot ar putea fi suprimate.

Doi. Avand in vedere ca exista si scenariul pesimist al unei cresteri economice zero sau sub zero este foare probabil ca sectorul privat sa nu reia angajarile. In aceste conditii la cifra de un milion nu se va ajunge decat daca executivul va face un mix intre diminuarea salariilor si disponibilizari. Si astfel ajungem la suta de mii de someri a ministrului Finantelor, Sebastian Vladescu.

Dar nu ar fi mai bine daca Guvernul Boc ar fi primul guvern care ar ar oferi o demonstratie despre cum poate fi administrata eficient economia astfel astfel incat si Produsul Intern Brut sa creasca peste asteptari?

Cu cat PIB-ul va fi mai mare, cu atat va scadea ponderea salariilor bugetarilor in PIB. Iar restructurarea sectorului public nu ar mai fi privita dintr-o perspectiva atat de dramatica.

Analiza de George Vulcanescu