Inchide fereastra
Aboneaza-te la newsletterul BloomBiz.ro si primesti cele mai importante stiri din Business, Imobiliare, Finante, Cariere, plus cursul valutar al zilei.

Prin abonare sunteti de acord cu Termenii si conditiile bloombiz.ro






EUR

imobiliare.ro este cel mai mare portal de anunturi imobiliare din Romana

Curs valutar Mai multe valute»
EUR EUR 4.0801 down 4.0801
USD USD 2.9817 down 2.9817
GBP GBP 4.5590 down 4.5590
05 Februarie 2009 / 23:27

Bypass pentru o tara bolnava

Devine tot mai limpede ca societatea romaneasca nu trece doar printr-o criza economica, in mare parte "importata" din plan global/regional si ale carei efecte au fost sporite prin mult prea indelungata ei ignorare de catre autoritati/public in ultimul an, ci si printr-o alta serie de crize, unele cronicizate, de natura politica, sociala si, nu in ultimul rind, morala.


Criza economica nu a fost/este decit un coagulant care a scos si mai mult in evidenta tarele unei societati construite anapoda pe (aproape) toate componentele ei un ultimele doua decenii.

Cu sau fara componenta economica, era limpede pentru toata lumea ca Romania perpetua o grava criza sociala. Pensionarile fortate de la inceputul deceniului noua, imbatrinirea accentuata a populatiei - fenomen care a inceput in anii '60 si care s-a acutizat in anii '90 - si exodul masiv al fortei de munca active au creat un dezechilibru important intre consumatorii de resurse si producatorii acestora. Rezultatul? O presiune constanta pe bugetele de asigurari si perpetuarea necesitatii unei fiscalitati agresive, care inchide cercul vicios al productiei/consumului.

Mai mult, constructia relativ oligarhica a societatii, de tip latino-american, in care o minoritate minuscula are foarte mult iar o larga majoritate traieste de pe o zi pe alta, deci absenta clasei mijlocii naste drame, stres social si, de ce nu, poate degenera in instabilitate politica. In Romania europeana se moare cu zile in spitale, satul traditional - lovit oricum de comunism - se scufunda in alcoolism, criminalitate si degenerare, largi zone urbane napastuite devin ghetouri in toata regula.

Exista apoi o criza economica - nu ne referim la cea actuala, repetam, mai degraba sosita prin ricoseu decit provocata de tarele sistemului autohton. Insa o criza structurala exista oricum, in pofida unei pojghite de mai mult aparenta crestere/dezvoltare. Romania a ajuns sa importe trei sferuri din oferta alimentara din galantare, nu mai are controlul nici macar simbolic asupra propriilor resurse - inclusiv a celor fundamentale: energie, capital, inovatie stiintifica - iar clasa ei antreprenoriala se imparte intre "smecheri" cu relatii politice (in tara sau in afara acesteia) si firme care traiesc de pe o zi pe alta ciugulind de sub masa primilor si impiedicati de un mediu complet ostil sa se dezvolte si sa devina competitive in plan local/regional/global.

"Made in Romania" nu mai este un brand nici macar la nasturi, creioane sau tricouri. Prea putini investitori de categoria supergrea au luat drumul Bucurestilor, procopsindu-ne in schimb cu o serie de plescari care nu fac decit sa stoarca lamiile oferite cu o generozitate suspecta de guvernele care s-au perindat la Palatul Victoria. O asemenea economie este una de lumea a treia si nu una care se doreste o prezenta semnificativa in complexul unional european.

Avem apoi o criza politica, mai precis o criza ideologica. Partidele care populeaza mediul doctrinar de la Bucuresti par mai degraba "clanuri" sau aliante de "clanuri", adunate laolalta de dorinta puterii, decit institutii dedicate binelui public si interesului national.

Migratia ideologica, piruetele doctrinare si cirdasiile cu final neasteptat sunt tot atitea dovezi de inconsistenta a convingerilor individuale/de grup. Prin urmare, credibilitatea unor persoane/institutii este ingrijorator de redusa pentru un public care trece o data la patru ani de la stadiul de "prostime" la acela de "electorat", pentru a reveni rapid si cu cinism la cel anterior imediat dupa vot. Capacitatea unei asemenea clase politice de a produce un proiect romanesc pe termen lung, de a-l promova in complicata geometrie europeana/internationala si de a-l urmari cu perseverenta si onestitate este, prin urmare, dramatic de redus.

Nu in ultimul rind - si poate chiar cauza cea mai importanta a tuturor celor de mai sus - este o grava criza morala. Vorba lui Caragiale, o societate fara principii, fara repere morale limpezi si de nezdruncinat, este o societate fara tinta si sortita disolutiei sau existentei periferice.

Este o societate a smenarilor, a celor iuti de mina, a oportunistilor care asemenea unor pesti pirania sunt gata sa rontaie totul pina la os. Priviti defilarea de "modele" care se perinda zilnic pe ecranele televizoarelor sau printr-o presa scrisa tot mai decazuta intr-un monden care adesea atinge limita patologicului (de aceea a prostiei a trecut de mult) si este limpede despre ce vorbim.

Tara lui Enescu si a lui Brincusi, tara lui Carol l si a lui Nicolae Iorga a devenit, parca pe nesimtite, tara lui Magda Ciumac si a Simonei Senzual, ca si cum milioane de oameni urmeaza un flautist nebun spre dezastru, lasindu-se anesteziati si uitindu-si trecutul.

Preoti cu priviri fixe il asociaza pe satana din Apocalipsa cu cipurile noilor pasapoarte si "exocizeaza" biete fapturi bolnave, "lideri" politici se dau in stamba hlizindu-se prosteste linga tot soiul de personaje dubioase sau de-a dreptul interlope in cadrul emisiunilor "mondene", fostii (?) turnatori discuta doct cu fostele (?) victime ale comunismului, devalizatori ai economiei ofera sfaturi antreprenoriale intr-un limbaj peltic si agramat. In toata aceasta "curte a miracolelor", notiuni ca patriotismul, credinta, ierarhia naturala a valorilor si onestiatea sociala devin umbre palide si desuete ascunse pe sub sandalele vreunei starlete sau pantofii unui escroc imbogatit pe spinarea naivilor.

Nu exista nici o societatea ideala, nici o natiune fara o agenda - adesea incarcata - de probleme nerezolvate. Dar fara cei "zece drepti", fara ancorele sigure ale unor principii limpezi si larg impartasite, fara mintile lucide care vegheaza la binele public, viata unei societati nu va fi decit o obsedanta succesiune de crize. La fel ca aceea pe care, de citeva luni, o traim in economie. Pina la urma, Romania va avea nevoie de un bypass – cele mai importante « artere » par tot mai obturate.

Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici

Sursa: Bloombiz
Tipareste 3493 vizualizari
Newsletter-ul Bloombiz.ro
Zilnic, in contul tau de mail, cele mai importante articole.

Articole similare

adauga comentariul tau


 

 
  • Tryggvasson06/02/2009 16:43

    Foarte just si foarte adevarat. Cu observatia ca noile chip-uri sunt de domeniul satanei din Apocalipsa :), chiar daca nu sunt, inca, implantate direct in piele. Din pacate, problema, cred eu, este mult mai adanca decat una de sisteme, clasa politica sau conjunctura. Este una de tipologie romaneasca. Nu trebuie uitat ca oamenii politici se extrag din poporul roman, iar lacomia, nesinceritatea, lipsa de orizont si de verticalitate sunt trasaturi care caracterizeaza intregul popor roman (adica, evident, marea masa, nu pe absolut fiecare individ, in parte). Majoritatea celor oropsiti isi doresc sa ajunga intr-o postura din care sa faca exact la fel. Si pana ajung acolo, contribuie zi de zi la disolutia societatii, prin felul in care conduc si parcheaza pe trotuare, prin felul in care fura banii copiilor si batranilor din camine, prin felul in care arunca gunoaie, defriseaza paduri, se comporta cu semenii lor pe strada sau aiurea, prin taria cuvantului, prin modul in care ii lasa pe semenii lor sa moara prin spitale, sa infunde puscariile pe degeaba sau sa scape de nedrept, prin felul in care se fura, se inseala si se mint unii pe altii, zi lumina, iar lista este, cu adevarat, inepuizabila. Aceasta este o mentalitate care va distruge tot ce atinge, in orice domeniu si orice sistem. Strainii nu pot fi decat bucurosi de felul in care pot sa profite de caderea morala (presupunand ca, la un moment dat, eram, totusi intr-un loc de unde am putut cadea) a romanilor, la fel cum se bucura profitorii romani insisi si cum s-ar bucura de ocaziile oferite de oricine altcineva. In aceasta situatie, daca nu se incepe cu refacerea (atentie, mai mult decat reformarea) sistemului de educatie, cu obligativitatea, dupa parerea mea, abolvirii a minimum 10 clase (dar nu trecute fortat, ca pe vremea lui Nea Nae, ci cazute, daca e cazul, ca orice scolar, cu obligativitatea platii anilor repetati de mai mult de doua ori, sa zicem)), urmate de o crestere a nivelului televiziunii publice (dupa mine, TVR face pasi timizi in directia buna) si de o normare dura a nivelului televiziunilor private, sub aspectul calitatii admise a programelor (pentru ca televiziunile sunt cele care au inlocuit, din pacate, cartile si ziarele de pe vremuri, care dau oamenilor informatii si, spre diferenta de carti si ziare, le pun in minti (fragmente de) ganduri gata rumegate), insotite de o reforma a justitiei si a sanatatii, fara aceste elemente, deci, cred ca mentalitatea romanilor nu se va schimba vreodata (dimpotriva, starea in care sa afla cele de mai sus nu va face decat sa agraveze starea de fapt, pana... nu stiu pana unde se poate), mai ales ca elitele sunt din ce in ce mai reduse cantitativ si calitativ si, pe deasupra, pasive. Pentru a putea construi ceva, trebuie sa inveti un popor sa nu mai distruga si, apoi, sa invete sa construiasca. Altfel, orice sisteme vor fi inghitite de aceeasi gaura neagra eterna, in vreme ce alte sisteme mai imperfecte, aplicate unei societati mai sanatoase, produc efecte mai bune. Aplicarea legii, educatia si sanatatea trebuie sa fie prioritatile. Nu dotarea armatei, nu imaginea tarii, nu multe alte lucruri. Cu toata dependenta unei societati de economie, nici aceasta nu va functiona intr-o societate corupta si descompusa. Pentru a functiona economia, este nevoie ca, inainte de anumite proiecte economice, chiar, sa se lucreze la reformarea societatii. Care sunt proiectele economice care au sau nu prioritate, este o alta discutie, insa ideea importantei elementelor sociale sper sa fi fost transmisa indeajuns. Imi pare bine, insa, ca incet-incet, exista oameni care iau atitudine. Fie in articole ca asta, fie in proteste cu tractoarele pe sosele. Luarea de atitudine este o forma care romanului ii este straina. Vorba raportului CIA, "mamaliga nu explodeaza". Ca, atatia cati sunt, oamenii care inteleg ceva, incep sa vorbeasca. Este mare, mare nevoie de asa ceva. Ca anumite comportamente, chiar daca vast raspandite, incep sa fie disuadate, cel putin in discursul oficial. Ca anumiti oameni, mai deschisi la minte, incep sa puna presiune pentru ca lucrurile sa se intample cum trebuie. Daca nu altceva, toate aceastea iti dau macar un pic de speranta.

  • un om simplu06/02/2009 19:00

    Ma alatur si eu celor care felicita un asemenea articol.A ti surprins extraordinar de real si transparent starea societatii noastre.E ca un bolnav in agonie. s au specificat simptomele, cauza bolii dar tratamentul nu este. Apar manelele si suita de "vedete", pentru ca ele se adreseaza unui anumit segment de public, care in lipsa de viata personala se uita la viatza spalata in public a altora.Sunt enorm de multi oameni de valoare la noi, care se retrag in habitatul lor, pentru ca societatea asa cum este ea structurata acum nu le ofera nimic in afara de vulgaritate.Unde am ajuns acum, cred ca regele Carol I nu ar putea sa mai faca ceva... poate Vlad Tepes.. atat de mult nu l dorim fiecare dintre noi.. dar nu se naste din nou din pacate.. sa distruga toata otrava din viata noastra.

  • Alex cu drept de autor asupra nickului09/02/2009 16:03

    Trygvasson,nu de criza economica trebuie sa ne temem, ci de cea morala. Lacomia, egoismul, nesimtirea, ipocrizia, lipsa coloanei vertebrale caracterizeaza poporul roman in ansamblu, dar nu numai. Si occidentalii sunt la fel de lipsiti de principii, de repere morale, de memorie. Iar clasa politica nu provine din randul extraterestrilor, ci reprezinta o proiectie a societatii care i-a creat, hranit, educat. Inclusiv aparatul birocratic european, la fel de corupt precum sutele de milioane de halci de carne din turma fara identitate, constiinta, demnitate. Iar cel mai scarbos lucru mi se pare abandonarea libertatii in favoarea "securitatii" si a confortului. Nu-mi imaginam ca "cetatenii" Europei lui Dante, Schiller, Byron, Robert Wallace, Wilhelm Tell, Maiorescu, Eminescu, Neagoe Basarab, Constantin Brancoveanu, Balcescu, a bratienilor, a lui Carol I sunt in stare sa-si vanda libertatea de frica teroristilor :). Stramosii mei aveau sange in vine, nu acceptau o viata bazata pe teama: teama de criza, de saracie, de bombe, de propria umbra. Cum e posibil ca urmasii lui George Washington sa accepte sa le fie ascultate convorbirile, monitorizate miscarile, partzele, gandurile?! Asta inseamna dracul (la propriu), draga Tryggvasson, o societate bazata pe frica in loc de iubire. Astazi, în vremea globalizarii, a fortei si lipsei de respect, a cinismului si nerusinarii, grotescului, nu putem supravietui fara "zece drepti" care sa opuna "valorilor" sus-numite libertatea, respectul de sine si de aproape, caldura sufleteasca, simplitatea, modestia, iubirea.

« 1 2

Eugen Ovidiu Chirovici

Eugen Ovidiu Chirovici
  • S-a nascut in 1964 si a studiat la ASE-Bucuresti, University of Glasgow si EDI(Grupul Bancii Mondiale). Detine trei titluri de Doctor Honoris Causa si este membru al Clubului de la Berna.
  • A primit Marele Premiu pentru Jurnalism(1999), Premiul Pamfil Seicaru (2000), Premiul pentru Jurnalism al ANSVM (2002), etc. In 2002 a fost decorat de Presedintele Romaniei cu Ordinul "Steaua Romaniei".
  • A publicat peste 1000 de articole in Romania si strainatate si este autorul a cinci romane si patru carti de eseistica pe teme de istorie si economie, printre care "Natiunea virtuala"(2001 - Polirom) si "Noua economie: a,b,c pentru viitorii milionari"(2008-Rao).
Alte articole de Eugen Ovidiu Chirovici
Aboneaza-te la newsletter-ul Bloombiz.ro!