Inchide fereastra
Aboneaza-te la newsletterul BloomBiz.ro si primesti cele mai importante stiri din Business, Imobiliare, Finante, Cariere, plus cursul valutar al zilei.

Prin abonare sunteti de acord cu Termenii si conditiile bloombiz.ro

Concurs infoturism
Curs valutar Mai multe valute»
EUR EUR 4.0898 down 4.0898
USD USD 2.9819 down 2.9819
GBP GBP 4.4847 down 4.4847
17 Martie 2009 / 22:59

Capitalismul: bun sau rau?!

Niciodata capitalismul nu a fost mai mult pus in discutie ca SISTEM in ultimele doua decenii, adica dupa implozia URSS si a sistemului planificat, in ansamblu, ca incepind cu vara anului 2008. O suscesiune de crize care a culminat cu ultima - cea mai dura - a virit munitie un pustile tuturor inamicilor ideologici ai acestuia.


In primul rind, cred ca ar fi interesant sa ne intrebam despre ce fel de capitalism vorbim? De aceea eu, unul, am preferat intotdeauna, ca terminologie, folosirea sintagmei economie de piata libera decit a cuvintului "capitalism", drag secolului al XlX-lea.

Atit Brazilia sau Paraguayul, cit si SUA sau Suedia, de pilda, sunt state capitaliste, ca structura a economiei. Asemanarile intre ele - din toate punctele de vedere - sunt foarte vagi.

De aceea au fost consacrati o serie de indicatori care pun mai exact un diagnostic decit catalogarea abrupta a unei economii/societati ca fiind sau nu capitalista; vorbim de gradul de libertati economice (mult mai mare in SUA sau Regatul Unit decit in Brazilia sau Romania), de FUNCTIONALITATEA economiei (cu criteriile sale specifice), de gradul de echitate sociala, adica de modul in care se distribuie/redistribuie avutia creata/atrasa in interiorul unei natiuni (coeficientul Ginnie, de pilda), de indepedenta Justitiei si de coerenta legislativa, de eficienta institutionala, etc.

Mereu economia mondiala a avut cicluri de flux/reflux. O criza majora a fost, de pilda, atunci cind Regatul Spaniei, datorita coloniilor sud-americane, a invadat continentul european cu atit de mult aur si mai ales argint, incit a provocat o criza monetara generalizata.

O criza de sistem a fost si aceea cind speculatiile anapoda pe bonurile cailor ferate mai ales au provocat, in 1847, un crah la marile burse de pe batrinul continent.

Marea criza a intrat in istorie sub aceasta denumire (desi durata ei a fost relativ scurta, intre 1929 si 1933) pentru ca s-a globalizat rapid - economiile nationale erau mult mai interdepedente decit in trecut - aparuse radioul care permitea si analfabetilor sa "asiste" la dezbateri publice iar crahul financiar venea sa se adauge ranilor inca proaspete ale Marelui Razboi.

Dar nu era nici prima - si, din pacate, urma sa fie nici ultima - criza de proportii.

Din toate punctele de vedere, ceea ce numim, generalist si simplist, capitalism, a cunoscut, de-a lungul "nasterii" sale oficiale, incepind cu industrializarea - care apare in nordul Angliei/sudul Scotiei spre finele secolului al XVlll-lea - numeroase scoli de gindire, flux si reflux al interventionismului de stat (si nu doar din cauza alternantei la puterea politica a stingii/dreptei), cresterea sau descresterea gradului de reglementare, etc.

Viziunea asupra a ceea ce numim protectie sociala s-a schimbat - in bine - in ultimul secol chiar si statele cele mai neaos "liberale". Karl Marx plingea de mila copiilor exploatati in fabrici de capitalisti verosi.

Dar acelasi Marx - de provenienta mic-burgheza urbana - habar nu avea ca viata unui copil in mediul rural, in acele vremuri, era mult mai grea; erau trimisi in fabrici copiii care erau socotiti prea plapinzi pentru munca mai dura din agricultura.

Viata proletariatului londonez de la jumatatea secolului al XlX-lea ar face parul maciuca unui cotemporan din UE. Numai ca viata unui taran de Sussex din aceeasi perioada era inca si mai grea.

Unii observatori sugereaza ca exemplele Chinei, Indiei sau ale unor tari islamice ar fi o alternativa paluzibila, invocind dinamica de netagaduit a acestor economii.

Putem privi lucrurile din acest unghi, la fel cum pentru unii intelectuali interbelici URSS era o alternativa la sistemul capitalist din tarile lor? Este la fel de gresit si astazi, ca si atunci.

Dinamica Indiei sau Chinei s-a bazat COVIRSITOR pe dinamica globala, nu invers. Marxistii care cu pipa-n gura faceau politica prin cafenelele Parisului ar fi trebuit sa traiasca macar un an in fericita tara a lui Stalin sau in aceea la fel de fericita a lui Mao.

Deci dincolo de critici retorice la adresa unui sistem despre care nimeni nu pretinde oricum ca ar genera raiul pe pamint, cred ca ar trebui sa analizam cu mai multa atentie care sunt LECTIILE actualei crize si unde anume s-a gresit dramatic in ultimele decenii.

Concluziile recentului summit G20 cred ca au fost corecte si le vom rezuma pe scurt:

1. Absenta reglementarilor pe pietele financiare a avut consecinte grave, mai ales in conditiile vitezei lumii afacerii de astazi (as adauga eu ca hiperreglementarea risca sa provoace blocaje cu consecinte la fel se serioase).

2. Institutiile financiare internationale - FMI&BIRD  - trebuie reformate pentru a-si asuma efectiv rolul de preventie/interventie.

3. Intr-o lume a interdependentelor tot mai accentuate, este important ca reglementarile sa fie adoptate GLOBAL, pentru a nu crea "oaze de nonreglementare" de unde sa emane "toxicitatea" spre celelalte zone. Daca SUA, de pilda, adopta reguli de joc strinse, nimic nu ne spune ca o parte din capital nu ar "fugi" spre zone mai prietenoase.

4. Pozitia "arbitrilor" jocului economic - banci centrale, comisii, agentii - trebuie intarita iar coruptia care conduce uneori la cumpararea acestor arbitri de catre jucatorii pietei sa fie cit mai limitata cu putinta.

Este limpede ca nu doar un punct de vedere ideologic/doctrinar a determinat o anumita pozitie a administratiei americane fata de reglementarea pietelor financiare, ci si interventia unor lobbby-uri suficient de puternice.

5. Dezvoltarea unei etici - daca nu si a unei morale - a afacerilor care sa "umanizeze" actuala cultura de corporatie, cultura care naste monstrii capabili sa sacrifice tot pentru un contract urmat de un bonus. Poate suna pretios/pretentios, dar un capitalism lipsit complet de etica si morala este o jungla si nu o lume in care sa-ti doresti sa traiesti.

Economia globala va depsi aceasta criza, asa cum le-a depasit si pe celelalte. Economia de piata - cu toate nuantele ei - este departe de a-si fi epuizat valentele iar fiecare criza a constituit totodata si o lectie pentru prezent/viitor si a nascut premizele schimbarii.

Mai dure ca si consecinte si mai durabile in timp se pot dovedi insa, in conditiile de astazi, derapajele politice. Renasterea nationalismelor - a se vedea IRA in Regatul Unit sau ETA din Spania (ca si agitatiile din Catalonia), asprirea discursului Ligii nordului din Italia, etc - incetinirea marilor proiecte geopolitice (cel Unional, de exemplu), renasterea unei extreme stingi turmentate si lipsite de viziune doctrinara, radicalizarea unui segment al populatiei si atragerea lui spre extremisme de tot felul, izbucnirea fanatismului religios, totate acestea sunt pericole mai mari decit criza insasi.

In 1933 economia isi revenise din criza; dar monstrii politici care s-au nascut din aburii supei saracilor au condus omenirea la a doua conflagratie mondiala.

Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici

Sursa: Bloombiz
Tipareste 3773 vizualizari
Newsletter-ul Bloombiz.ro
Zilnic, in contul tau de mail, cele mai importante articole.

Articole similare

adauga comentariul tau


 

 
  • c sandu18/03/2009 14:43

    Nu mi se pare ok titlul articolului, mai ales ca pe parcurs analiza e ok. E o ironie a sortii sa te intrebi in Romania oamenilor inteligenti si dupa 20 de ani de speranta transformati in furaciuni ale fostilor comunisti, vopsiti in capitalisti, daca capitalismul e bun. Capitalismul e cel mai bun din cate se exista si crizele sunt ceva normal, determina o noua crestere. Romanii, bietii de ei, nu cunosc inca capitalismul, mai au multi ani pana acolo, acum avand parte de un ghiveci de furaciuni + minciuni, mari si foarte grave ca efect in viitor. Se va mai minti+fura in Romania pana vor ajunge cei bogati la nivelul de bogatie din UE SI SUA. Un exemplu: nu erau scumpe apartamentele inainte pentru nivelul unei capitale europene, erau si sunt saraci romanii care muncesc in tara.

  • weber18/03/2009 14:46

    Felicitari pentru analiza! Ca de obicei la cel mai inalt nivel. Care mai este rolul BNR in economie in conditiile actuale marcate de criza financiara?

  • investor18/03/2009 14:51

    Pogea un pacalici! Habar n-are de economie. Asa se intampla cand avem un presedinte manea si o fiica de presedinte proasta si fudula. Am si eu o intrebare pentru Dumneavoastra. Exista lichiditate pe piata internationala? Unde sunt acesti bani si cand vor incepe sa circule? Sunt semne cu privire la posibile noi atacuri concertate asupra leului. Cine sunt autorii acestor speculatii si ce urmaresc?

  • lector18/03/2009 15:19

    Ca tot vorbea un antecomentator de pacalici, eu l-as nominaliza aici pe micul mare Boc, care pare ratacit, pe scaunul de premier. Nu prea le stie el nici cu RMO, nici cu TVA, nici cu FMI. Probabil pentru ca e asa de scurt, are o problema cu pre-scurt-arile.

  • eoc18/03/2009 18:34

    Pentru Weber, lector, investor: Rolul BNR este aceala ca intdeauna, conform legii:politica monetara. Revenirea economiei romanesti pe linia de plutire depinde 80 la suta de cit de repede isi va reveni economia globala/europeana si doar poate 20 la suta de eficienta guvernului, indiferent care este acesta. PS. Sunt de acord cu Sandu vizavi de titlu; dar l-am ales pentru ca formeaza obiectul unei dezbateri internationale, nu neaparat interne.

  • Tryggvasson18/03/2009 20:32

    Sunt de acord cu ideile exprimate aici, cu mai mule nuantaroi de rigoare, de care nu ma voi ocupa aici. Este foarte adevarat ca nu capitalismul, in sine, este o problema, dupa cum nu era nici socialismul in sine, ci maniera specifica in care functioneaza un sistem, indiferent de etichetarea lui grosiera. Cred ca varianta unui sistem economic mondial just si functional este una bazata pe piata libera (care, in ciuda celor care deplang ideea ca aceasta va fi limitata, pe viitor, de catre stat, nu este "libera", in acest moment, prin actiunea companiilor lideri de piete si prin diminuarea/anihilarea mecanismului concurentei - inclusiv prin intermediul unor legi menite sa incurajeze companiile - de genul, pensie obligatorie privata, cuantum minim la asigurare/asigurari obligatorii, limitari la platile in numerar, exemplele sunt nenumarate, chiar daca nu sunt percepute ca atare), dar in conditiile in care activitatile sunt clar si ferm reglementate in functie de criteriile sociale. Cu alte cuvinte, fiecare are dreptul sa faca ce vrea, atata timp cat nu polueaza, nu introduce aditivi in mancare, nu apeleaza la practici oculte sau carteluri, semneaza contracte transparente cu clientii, nu abuzeaza de pozitia pe piata, etc. - toate, lucruri care limiteaza libertatea pietei, chiar in timp ce vorbim. Nu este vorba de dirijism al pietei, ci de respectarea legii. Statul trebuie sa se asigure ca se platesc impozite si ca acestea sunt echitabile. Ca banii sunt cheltuiti intr-o maniera echitabila, cu interesul societal in minte, nu cu cel al companiilor, decat in masura in care acesta genereaza o mai mare bunastare sociala, specificata contractual. Statul va trebui sa isi execute singur lucrarile, acolo unde aceasta este varianta cea mai buna. Sa aiba un sistem de sanatate si de invatamant propriu, de buna calitate, croite pe un sistem non-profit - adica toti banii incasati din taxe sa fie cheltuiti cu folos - daca exista bani in plus, sa se scada taxele. Nu sisteme croite pe profitabilitate, intrucat aceasta este dusmanul de principiu al eicientei sociale, care este scopul final, mai ales in domenii unde sunt in joc viata si drepturile fundamentale ale omului. Nu in ultimul rand, o piata libera nu inseamna ca statul nu are voie sa detina companii - asta este o imensa aberatie - ci doar ca nu are voie sa recurga la practici abuzive, care, de altfel, nu sunt straine, oricum, multor mari firme private. Iar acolo unde interesul social este mai bine reprezentat de existenta unor companii de stat - cele strategice, cele cu monopol natural, statul este obligat sa nu intraineze acele companii sau active. In rest, fiecare trebuie sa fie liber sa activeze pe ce piete doreste, inclusiv acestea, dar sa o faca pe barba proprie, infiintand companii, achizitionand active, constituind propriile garantii - nu cerandu-le tot de la stat, fara ca aceasta sa insemne ca statul este obligat sa cedeze firmelor propriile active. Abia aceasta ar fi o piata cu adevarat libera. Vrei sa ai spital? Excelent, fa-ti-l! Nu veni la mine sa ti-l dau pe al meu. Vrei fond de pensii privat? Minunat! Garanteaza-l cu banii tai, nu cu aceia ai exact statului al carui fond vrei sa il concurezi! Cu atat mai mult este inacceptabila privatizarea acolo unde, in urma privatizarii, interesul consumatorului/cetateanului este mai prost reprezentat sau acolo unde un monopol de stat, controlabil de catre cetateni, devine unul privat, care se conduce dupa legile proprii. Nu in ultimul rand, legile pe care va trebui sa le respecte toata lumea (persoane, companii - private sau de stat) trebuie sa tina cont de alte criterii decat acumularea banului (cu exceptia situatiilor in care banul este necesar pentru un rezultat social final mai bun) - adica mediu, echilibrul intre securitatea serviciului si flexibilitate (cu atat mai mult cu cat sistemul este creat in asa fel incat sa nu existe alternativa la angajarea intr-o companie, pentru 90% din populatie), responsabilitatea sociala si asa mai departe. Asta nu inseamna incalcarea libertatilor fundamentale ale unei persoane/companii de a se autoconduce. Asta inseamna ca nu vor primi subventii, ajutoare, garantii, reduceri fiscale, decat pe baze contractuale foarte clare, care sa merite investitia, pentru societate. Ca fiscalitatea va fi croita cu interesul social in minte. Ca statul nu isi instraineaza activele aiurea. Etc., etc. Nimic din acestea nu inseamna incalcarea vreunei libertati a cuiva, alta decat cele convenite prin contractul social (plata unor impozite si respectarea legii), pe care le acceptam cu totii si trebuie sa le accepte si companiile, indiferent de sirurile de autovictimizari si sofisme. In ultima instanta, ideea este simpla: piata trebuie sa fie libera - asta nu inseamna nereglementata. Iar cadrul legal trebuie sa incurajeze productia de bogatie (proprie capitalismului), cu impunerea unei distribuirii ai ei echitabile (proprii socialismului - in special prin fiscalitatea progresiva, conceptia sistemelor de sanatate, de educatie si incluziune sociala). Niste puncte de pornire in gasirea acestui echilibru ar fi sistemele nordice, pana cum subminate de dumpingul social al statelor neo-liberale, aflat la apogeu in paradisurile fiscale. Deci piata libera, sigur. Dar piata libera nu inseamna ce avem acum, iar, paradoxal, principalul vizat, in tarile occidentale, este comportamentul marilor companii, nu al statului. In al doilea rand, responsabilitate sociala. Nu trebuie uitat ca un sistem social justificabil are rolul de a produce fericire maxima intr-o tara, nu de a baga bani in buzunarele cuiva, oricine ar fi el.

1

Eugen Ovidiu Chirovici

Eugen Ovidiu Chirovici
  • S-a nascut in 1964 si a studiat la ASE-Bucuresti, University of Glasgow si EDI(Grupul Bancii Mondiale). Detine trei titluri de Doctor Honoris Causa si este membru al Clubului de la Berna.
  • A primit Marele Premiu pentru Jurnalism(1999), Premiul Pamfil Seicaru (2000), Premiul pentru Jurnalism al ANSVM (2002), etc. In 2002 a fost decorat de Presedintele Romaniei cu Ordinul "Steaua Romaniei".
  • A publicat peste 1000 de articole in Romania si strainatate si este autorul a cinci romane si patru carti de eseistica pe teme de istorie si economie, printre care "Natiunea virtuala"(2001 - Polirom) si "Noua economie: a,b,c pentru viitorii milionari"(2008-Rao).
Alte articole de Eugen Ovidiu Chirovici
Aboneaza-te la newsletter-ul Bloombiz.ro!