Ce ne asteapta in anul 2010?

Cu  o Trezorerie sleita, o serie de companii deja cu apa la nari si o reducere semnificativa a investitiilor, Romania paseste in anul economic 2010 sub auspicii deloc favorabile. O criza politica severa si absenta timp de citeva luni a unei formule guvernamentale clare si solide nu au facut decit sa potenteze rezultatele negative din economie.

Nici cei mai pesimisti dintre observatori nu prevazusera, la inceputul anului care se incheie, cit de dura va fi caderea economiei romanesti in 2009. Unii s-au asteptat la un uragan - a venit un adevarat tsumami. Impactul lui a venit undeva in martie/aprilie iar efectele un s-au terminat nici astazi.

De ce cred, atunci, ca putem, totusi, incheia anul viitor in crestere?

In primul rind, pentru ca este limpede ca cea mai crincena criza economica postbelica si-a depasit punctul critic. Nu m-am numarat printre analistii care au considerat ca aceasta criza se va prelungi mai mult de un an si nu am gresit (Marea Criza a durat patru, intre 1929 si 1933, cind au aparut semnele revirimentului).

Asta din mai multe motive, cel mai important fiind "sistemul imunitar" mult mai viguros al economiei mondiale contemporane.

A fost posibila injghebarea mult mai rapida a unei politici comune la nivelul G-8 si G-20, ca si injectarea de adrenalina in institutii de tipul FMI si Grupul Bancii Mondiale.

Nimic din toate astea nu existau in 1929, mai putin o ambigua Liga a Natiunilor privita chioris chiar de unii membri si cu atributiuni neclare.  Abia Bretton Woods (1944) contureaza ideea unei (posibile si dorite) actiuni comune vizind stabilitatea financiara globala.

Timpii de iesire din criza a statelor puternice - G-20 - este diferit, dar si in cele mai lovite de criza tari (Regatul Unit sau Spania, de exemplu) declinul a fost incetinit, daca nu chiar stopat.

Consecintele (chiar daca nu imediate, dar in circa sase luni) vor fi multiple: (re)lansarea comertului mondial, reluarea fluxurilor de capital, inceperea cresterii investitiilor.

Toate aceste capitole afecteaza pozitiv economia romaneasca, dependenta de piata UE pentru exporturi, de investitiile straine pentru alimentarea cu "bani noi" a capitalului si (inca) obligata sa imprumute bani pentru a-si finanta inevitabilul deficit bugetar.

Insa doua aspecte trebuie subliniate.

In primul rind, exista toate sansele ca primele doua trimeste sa fie foarte, foarte dificile. Unele masuri necesare de ajustare au fost "rostogolite" din motive, probabil, politice. Am continuat, in pofida declinului economic, sa consumam mai mult decit ne permitem (este greu de inteles de ce cheltuielile guvernamentale s-au majorat in conditii caderii abrupte a PIB).

Politica bancara se va inaspri fata de rau-platnici, pentru ca se epuizeaza perioada de "ragaz" financiar pe care bancherii au oferit-o celor in dificultate. Somajul va continua sa creasca, in conditiile unei piete a muncii relativ blocate.

De modul in care vom gasi cele mai bune mijloace sa depasim cu minime convulsii aceasta "vale a mortii" va depinde si viitorul. Convulsiile sociale majore, derapajele politice, etc, etc vor fi un "lux" pe care nu ni-l permitem.

In al doilea rind, iesirea din criza globala nu inseamna automat ca si Romania va depasi de la sine criza interna. Avem nevoie de un guvern bun, care stie ce trebuie sa faca si sa nu mai incropeasca planuri anticriza pe genunchi.

Avem nevoie si de o viziune structurata pe termen mediu, dincolo de provocarile de moment ale actualei crize. Pentru a ramine intr-un domeniu punctual; este putin probabil ca un guvern va proceda imediat la o reducere a taxelor, insa din al doilea semestru ar fi puternic recomandata o reducere a cotei unice macar cu doua procente si o diminuare a presiunii pe costul locului de munca.

Concret, intr-un scenariu pesimist, Romania va incheia anul 2010 cu o crestere zero, adica doar va stopa declinul anului 2009.

Intr-un scenariu optimist, putem inregistra o crestere a PIB intre 0 si 2 la suta. Asta pe fondul reducerii deficitului bugetar cu circa 3 procente si a relativei stabilitati a monedei nationale.

Daca rata somajului va creste macar in primul trimestru cu 1-2 procente, incepind cu luna aprilie aceasta va intre pe un palier de stabilizare, urmind sa inregistreze o reducere tot cu 1-2 procente pina la finele anului.

Agricultura, turismul, constructiile de masini si industria IT&C ar trebui sa reprezinte domeniile de incepere a relansarii. De asemenea, este necesara dirijarea a cel putin 10 miliarde de euro spre infrastructura (nu doar pe hirtie, intr-un proiect de buget optimist, ci pe "teren", adica bani care sa ajunga concret in economie si sa fie folositi in mod onest).

Un optimism exagerat ar fi daunator. Dar si un pesimism la fel de exagerat ar fi nerealist.

Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici