Inchide fereastra
Aboneaza-te la newsletterul BloomBiz.ro si primesti cele mai importante stiri din Business, Imobiliare, Finante, Cariere, plus cursul valutar al zilei.

Prin abonare sunteti de acord cu Termenii si conditiile bloombiz.ro






EUR

imobiliare.ro este cel mai mare portal de anunturi imobiliare din Romana

Curs valutar Mai multe valute»
EUR EUR down 4.0929
USD USD down 2.9703
GBP GBP down 4.5007
28 Iunie 2009 / 23:36

Cutia cu fantome

Exista o radacina adinca a seriei de crize economice - culminind cu cea de mare amploare din prezent - care au zguduit lumea in ultimul deceniu, asupra carei economistii nu au reflectat deloc. Este vorba de efectele prabusirii Cortinei de fier in 1989-1990 si a dezintegrarii bruste a imperiului sovietic incepind cu 1991.


Dupa taifunul american de anul trecut, multi analisti au inceput sa roada capetele creioanelor incercind sa gaseasca o terminologie corecta vizavi de criza care insingera Wall Street si isi trimitea undele de soc in lumea intreaga.

Prima si cea mai lesnicioasa comparatie a fost cu Marea Criza din 1929-1933, desi era limpede ca intre timp economia mondiala se schimbase suficient de profund incit eventualele paralelisme sa functioneze doar pina la un punct.

Se intimpla CEVA si acel ceva inca nu avea nume, cauze pe deplin elucidate si evolutii predictibile (a se vedea bilbiielile din prognozele ultimului an).

Pentru a ajunge, cred eu, la UNUL dintre ingredientele cocktailului Molotov care a explodat in 2008 trebuie sa facem un salt in timp, pina in 1990.

Pentru Occident - Comunitatea Europeana si SUA - era o epoca a triumfalismului. Dusmanul ideologic - blocul socialist - se dezintegrase fara ca rachetele sol-sol sa plece din ogivele lor din beton, enorma presiune a decenilor de razboi rece se risipeau.

Era timpul viziunilor "bucolice", de tipul "sfirsitului istoriei". Apetitul pro democratic si pro capitalist al statelor foste satelite nu parea a fi pus la indoiala, chiar daca, macar pe alocuri, chinurile facerii erau mai mari decit se estimase.

Cehoslovacia s-a separat pe cale pasnica, doar Jugoslavia a nascut o drama care, insa, a fost prezentata in presa occidentala mai degraba ca un film de categoria B, in care "baietii rai" pierd in favoarea "baietilor buni".

Mai ales - si aici ajungem la chestiunea care face obiectul demersului de fata - era vremea AFACERILOR, NU A RAZBOIULUI.

Pentru puternicele state vestice, estul devenise un urias izvor de oportunitati. Privatizarea rapida din tarile Visegrad si cea mai lenta in Romania, Bulgaria sau Rusia atragea ca un magnet un capital care isi epuizase, la el acasa, multe din aceste oportunitati.

Se formau fonduri de investitii care promiteau - si chiar realizau, unele - profituri consistente. Se mai nastea, din orfanii fostului Imperiu - intre Marea Neagra si Marea Caspica - o zona imensa, extrem de bogata, de entitati statele "dispuse" la afaceri rentabile daca stiai cum sa ungi mecanismele aproape tribale ale leadership-ului local.

Aceasta mobilizare de fonduri necesara goanei dupa aur - a se citi goanei spre est - necesita mijloace mai rapide si instrumente mai flexibile decit cele utilizate in afacerile curente intre statele dezvoltate de pina atunci.

Mai introduceti in ecuatie cresterea exploziva a Chinei, Indiei si a unor state latin-americane din G20 si aveti tabloul complet. Nimeni nu voia sa piarda o bucatica din "tortul" de mii de mile patrate si din piete formate din miliarde de potentiali consumatori.

Rezultatul a fost ca managementul clasic al riscului a fost, in multe cazuri, aruncat la cosul de gunoi.

Atit riscurile sistematice - legate de niste state labile, uneori administrate de persoane corupte si mult mai putin solidificate decit le placea unora sa creada - cit si cele nesistematice - legate mai ales de condottierii care jonglau cu miliardele de dolari - au fost ignorate sau vopsite in roz pentru a se prezenta investitorilor un tablou favorabil.

Primul semn de alarma a fost Mexicul, dar a fost, linii mari, ignorat. Nici lectia Asiei de sud-est nu a fost bine inteleasa in 1997 si nici aceea ruseasca in 1998 - se asumau riscuri prea mari, reflexele deveneau tot mai nervoase, terenul nu era atit de sigur precum paruse la un moment-dat.

A trebuit sa vina explozia din 2008 pentru a vorbi de "produse bancare toxice", de nesabuinta unor fonduri speculative care deseori nici nu stiau bine in ce vira banii investitorilor, de lacomia unor manageri care pentru un bonus erau in stare sa-si vinda sufletul, de labilitatea unor auditori care inchideau ochii pentru a nu-si pierde clientii de anvergura.

Iar in aceste state care au format obiectul goanei dupa aur cutia cu fantome incepe sa se deschida cu rapiditate, dovedind o data in plus cit de fragile sunt, de fapt, transformarile democratice.

Accentele antioccidentale - mai ales antiamericane, nationalismele de toate tipurile, scaderea vertiginoasa a apetitului procapitalist, vocile acuzatoare la adresa rapacitatii reale sau imaginare a unor patroni, nostalgiile procomuniste, toate aceste stafii care pareau definitv incuiate in lada de gunoi a istoriei ies si bintuie mentalul colectiv cu o forta in crestere.

Intr-un fel, "sarbatoarea" s-a terminat si lucrurile asa vor ramine, cu sau fara criza globala de care vorbim acum. Estul nu va mai fi acea mina de aur in care banii se fac repede si usor, acea "afacere Louisiana" cu accente neocoloniale din ultimele doua decenii.

Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici

Sursa: Bloombiz
Tipareste 3009 vizualizari
Newsletter-ul Bloombiz.ro
Zilnic, in contul tau de mail, cele mai importante articole.

Articole similare

adauga comentariul tau


 

 
  • Catalin29/06/2009 11:27

    "Cutia cu fantome" ar fi ramas inchisa poate pentru totdeauna daca sistemul capitalist liberalizat si deregularizat, promovat de raposatul Milton Friedman si imbratisat in anii 80' de Ronald Reagan si Margaret Thatcher nu si-ar fi aratat atat de pregnant limitele. Ideea ca legile de piata regleaza totul a capotat lamentabil in fata naturii coruptibile a omului care nu se da inapoi de la nimic pentru a-si maximiza profiturile. Faptul ca unii oameni se reintorc la Marx si mai putin la Keynes, si asta fara sa-i oblige nimeni, nu se datoreaza unor nostalgii sau a unui atasament cronicizat pentru vechiul sistem, ci dorintei firesti a oamenilor de a cauta solutii pentru un trai mai bun si un viitor promitator pentru ei si urmasii lor. Din nefericire, in Romania postrevolutionara, adoptarea fara rezerve a doctrinei scolii de la Chicago, a carui intemeietor a fost Fridman, a secatuit tara de resurse, inclusiv de specialisti, aflandu-ne in prezent intr-o stare de imposibilitate de a mai demara si derula actiuni de diminuare a efectelor crizei. Suntem martorii unui dezastru in desfasurare ce ar putea putea surclasa ca dimensiuni ce se intampla in Islanda si Letonia sau ce s-a intamplat in Argentina la inceputul secolului. De douazeci de ani traim speculativ, ne pregatim in domenii speculative, dispretuim munca si activitatile productive dar ne procupam indecent de mult de imaginea personala si accesarea la centrele de putere pe care le consideram singurele in masura sa ne deschida drumul catre un trai comod si facil. In timp ce tara se incovoaie, luna de luna, sub datorii imense si imposibil de platit, noi ne ocupam de gondole, spectacole si festivitati religioase. Este foarte trist. Pentru noi, intelectualii neangajati politic si neinregimentati,cei care asistam neputinciosi cum ne afundam pe zi ce trece intr-o gaura neagra, tot ce putem face este sa comunicam, sa incercam sa gasim solutii de iesire din acest marasm. http://salvati-romania-azi.blogspot.com/

  • Misu29/06/2009 15:07

    Domnule Chirovici, credeti ca politicienii romani vor scapa vreodata de stafii? si ca vor trece vreodata, la treaba?

  • weber29/06/2009 17:40

    Domnule Chirovici sunteti prea destept. Ati vazut ce zic unii politicieni ca scoala scoate numai filosofi. Noi avem nevoie de cat mai multe ebe, maimutze fara creier. Avem nevoie de fitzi, mitzi, ritzi, nuti. Sa nu fie cineva mai destept decat Basescu. Ca se complexeaza si arunca cu scrumiera, cum a patit Plesu.

  • LunaCrystal30/06/2009 17:04

    Ce perle aud, Catalin! "Faptul ca unii oameni se reintorc [...]se datoreaza dorintei FIRESTI a oamenilor de a cauta solutii pentru un trai mai bun si un viitor promitator pentru ei si urmasii lor". Paradigma de gandire marxista este "fireasca"?! Pai tocmai, marxismul a fost cea mai stranie doctrina din vechime pana in prezent, cu pretentia de a instaura un Paradis pe Pamant prin alienarea omului de el insusi, de natura, de traditie, de Dumnezeul sau. In nici un caz omul care gandeste firesc nu poate ajunge la Marx.

  • LunaCrystal30/06/2009 17:22

    Ca o concluzie: oamenii sa faca bine si sa se intoarca la Firesc! In felul asta, nu-i mai bantuie nici stafia marxista, nici nationalista si nici ul alt "ism". Nationalismul si populismul sunt reactii la globalizare si la deschidearea nefiresc de mare, culturala, economica, informationala. Exact in ideea a ceea ce spunea Soros: pietele regionale si cea globala, pentru a nu se prabusi efectiv, au nevoie de REGLEMENTARE. Cu alte cuvinte, o INCHIDERE in anumite limite (aka echilibru intre nationalism si mondializare/globalizare).

  • eoc30/06/2009 17:36

    Pentru Weber: Asa destept cum sunt eu :)), continuu sa cred ca politizarea crizei nu face decit sa o acutizeze. Pentru LunaCrsystal: Foarte corect. Pe de alta parte, paradigma neomarxista bintuie inca multe universitati occidentale.Asa cum vei vedea in finalul cartii "Puterea", daca o vei citi, mai exista un scenariu. cel "Mad Max". Globalizarea se impotmoleste in absenta unui schelet institutional valabil, statul-natiune continuu sa singereze, deci apar jucatorii non-statali (neofeudali) cu halci tot mai mari de putere militara, economica, simbolica.

  • LunaCrystal01/07/2009 09:04

    Ah, o carte in treaga! Aseara am vazut-o. Felicitari! Totodata am vazut ca ati si lansat-o discret, fara sa anuntati public. Observasem Introducerea si am crezut ca este un articol. Abia acum mi-am dat seama ca este un studiu realist, cu un element de noutate in ecuatia puterii. Diferit de ceea ce s-a scris pana in prezent despre putere. O entitate este puternica daca, pe langa puterea militara, economica reuseste sa-si legitimeze limbajul impunand un model cultural: Sf. Imperiu Romano-German, bratul inarmat al catolicismului; calvinul auster care se realizeaza personal prin marirea la nesfarsit a averii prin munca -sparge corporatiile medievale, absolutismul catopic si impune pentru cinci secole mentalitatea capitalista; americanul liber sa-si caute fericirea, noul idol al modernitatii etc. Un scenariu MadMax. Probabil. Lumea nu are viata lunga in absenta statelor nationale.

  • LunaCrystal01/07/2009 09:19

    PS Element de noutate, pentru ca, spre deosebire de sociologul ala francez marxist, la dvs. puterea simbolica este cea mai veche forma de putere cunoscuta (in vremea triburilor, a samanilor, puterea economica ori cea militara nu existau nici macar in forma lor embrionara). La marxisti, religia apare ca o "suprastructura", ceva supraadaugat evolutiei economice, politice, sociale.

  • Catalin02/07/2009 10:31

    Pentru LunaCrystal si EOC. In comentariul meu nu am sustinut ca paradigma marxista este fireasca. Am sustinut in schimb ca este fireasca dorinta oamenilor de a cauta solutii pentru un trai mai bun si un viitor promitator pentru ei si urmasii lor. Dumneavoastra nu doriti acelas lucru? In momentul cand un sistem isi arata limitele nu cautati solutii pentru a-l reforma sau chiat a-l schimba? Iar pentru a identifica aceste solutii nu este normal sa reanalizam comparativ, si din perspectiva evolutiilor si conditiilor actuale, si alte sisteme pe care istoria, la un moment dat, le-a desfiintat? Sper din suflet ca interpretarea gresita nu a fost voita. Totusi, faptul ca din tot comentariul ati abordat numai acest aspect, si acesta scos din context, ma pune pe ganduri. Sincer, ma asteptam la o discutie mai aplicata si mai detasata de "fantome" care, se pare, inca ne bantuie dupa 20 de ani.

  • eoc02/07/2009 11:09

    Pentru Catalin: Evident, cpaitalismul sec. al XlX-lea nu era unul in care iti doreai sa traiesti, iar aceasta situatie a nascut marxismul, anarhismul, etc. Dar solutia data de marxisti a fost gresita, atita tot. Sigur, din punctul meu de vedere.

1

Eugen Ovidiu Chirovici

Eugen Ovidiu Chirovici
  • S-a nascut in 1964 si a studiat la ASE-Bucuresti, University of Glasgow si EDI(Grupul Bancii Mondiale). Detine trei titluri de Doctor Honoris Causa si este membru al Clubului de la Berna.
  • A primit Marele Premiu pentru Jurnalism(1999), Premiul Pamfil Seicaru (2000), Premiul pentru Jurnalism al ANSVM (2002), etc. In 2002 a fost decorat de Presedintele Romaniei cu Ordinul "Steaua Romaniei".
  • A publicat peste 1000 de articole in Romania si strainatate si este autorul a cinci romane si patru carti de eseistica pe teme de istorie si economie, printre care "Natiunea virtuala"(2001 - Polirom) si "Noua economie: a,b,c pentru viitorii milionari"(2008-Rao).
Alte articole de Eugen Ovidiu Chirovici
Aboneaza-te la newsletter-ul Bloombiz.ro!