In Statele Unite ale Americii, Olanda sau Germania, un om care se imbogateste este respectat de comunitate. Nu este vorba doar de paradigma protestanta, care a nascut un cult al muncii in spatiile geografice amintite, ci de constiinta ca din taxele, impozitele, donatiile, etc platite de acesti oameni, comunitatile (locale/nationale) prospera. Noi de ce nu ne-am iubit niciodata si nici astazi nu ne iubim bogatii?
O sa incepem printr-o paralela care aparent nu are legatura cu demersul de fata, dar pe care o consideram profund semnificativa in esenta ei.
"Poetul national" al Frantei a fost Victor Hugo - a murit (insa la o virsta venerabila) cu doar patru ani inainte de finalul tragediei poetului nostru national, Mihai Eminescu.
Hugo a dobindit o avere semnificativa (pe care partial a risipit-o in nenumarate aventuri amoroase), a avut o cariera politica consistenta si a dominat viata literara cu atita forta incit a sfirsit prin a deveni din eroul "bataliei pentru Hernanie" un soi de pat al lui Procust privit chioris de creatorii si criticii mai anvangardisti.
Eminescu a fost obligat sa-si schimbe numele (Eminovici nu suna bine pentru timpul respectiv), a fost mai degraba chinuit si marginalizat, nu a avut nici confortul material si nici spiritual pentru a-si da adevarata masura a imensului sau geniu literar si a fost inmormintat din mila publica.
Francezii si-au facut un erou literar dintr-un victorios. Noi, dintr-un (aparent) infrint. Asta pentru ca simpatia noastra, ca natiune, a fost intotdeauna de partea celor slabi si oprimati, pentru ca aproape intreaga
noastra istorie a fost a celor slabi si oprimati.
Am fost solidari cu haiducii, pentru ca de partea cealalta a baricadei nu stateau legea si ordinea, ci sedea boierimea rapace si rea, care facea "legea" dupa bunul sau plac. Rareori cei "de sus" au devenit eroi.
Cind marele Nicolae Iorga a rescris epic istoria noastra - dupa "reteta" lui Michelet, cu un filon mai degraba epic decit riguros valabil istoriceste vorbind - a exacerbat rarele episoade in care "cei de sus" (un Mircea, un Stefan, un Mihai, un Brincoveanu) si-au meritat cu prisosinta statutul de eroi ai neamului.
In rest, mai mereu, am avut dijmasi cruzi, arnauti straini de neam si cotropitori care instalau pe tronuri momii docile pentru a jefui in voie. In 1945, cind incepea drama comunista, circa 80 la suta dintre romani traiau in mediul rural.
Si nu erau taranii rumeni ai Frantei, ci amaritii in care s-a tras cu tunul in 1907 (Londra avea deja metrou) si care in 1916 au fost trimisi in opinci sa infrunte cea mai formidabila armata a timpului, aceea germana. Nefericitii care s-au jertfit la 1877, pentru ca apoi, schilozi si uitati de regim, sa cerseasca pe la coltul strazii.
O armata de lei, condusa de ofiteri indoilenici, dintre care cei mai multi isi datorau cariera numelor si aranjamentelor de culise si care au facut o multime de greseli majore, platite cu sute de mii de victime. Si in perioada interbelica s-au facut averi prin furt, mita, contracte catastrofale cu un stat dominat de camarile.
Au fost apoi bogatii "rosii" - de la gestionarul hot, la seful corupt al militiei sau "smecherul" descurcaret din comertul exterior. Erau cei cu video, vila si icre negre pe masa, cind populatia primea citeva oua pe luna pe cartela si piinea se cumpara cu buletinul.
Au urmat apoi tranzitia si ostentatia stridenta a unei lungi pleiade de indivizi meteorici, care pentru bani au compromis sperante, jertfe, ideologii si proiecte nationale.
A urmat adica varianta "latino" a democratiei - o telenovela de prost gust, in care doar fata cu silicoane si buna de gura ajunge bine in viata, adica se casatoreste cu un grizonat cu rinjet timp, care mai devreme sau mai tirziu ajunge sa dea cu subsemnatul pe la procurori.
In aceasta masa informa si viu colorata, cei cu abilitati antreprenoriale reale, care si-au construit onest un trai bun - la un nivel mai mult sau mai putin spectaculos - s-au pierdut ca florile de cimp printre buruieni.
Orice reusita este considerata dubioasa, orice imbogatire rezultatul unui jaf, in spatele oricarei ascensiuni se scormoneste dupa "scheletele din dulap". Pot fi condamnati, pentru aceasta mentalitate, cei care de o istorie intreaga au fost obisnuiti doar cu raptul? Nu, evident ca nu.
Iar acum traim drama unei crize economice care va fi resimtita dramatic mai ales de cei care, oricum, traiau de pe o zi pe alta. In 1929, in America, dupa declansarea crizei, oamenii s-au adunat spontan in fata salii unde avea loc intilnirea celor mai bogati oameni ai tarii, care cautau solutii.
Sperau ca cei care au stiut sa adune milioane, vor sti sa scoata natiunea din criza. La noi, increderea in patronate este atit de redusa, incit abia ca sunt mentionate in discursul public. Iar cind sunt mentionate, de cele mai multe ori consemnarile sunt negative.
Deci inrairea sociala va creste, va fi tot mai greu pentru cei care stau cu nasul lipit de vitrina sa accepte luxul ostentativ al unei mici paturi de "norocosi". Criza poate genera o trecere rapida a unei parti a populatie din rindul timidei clase de mijloc in aceea a pauperilor, a oamenilor pentru care traiul zilnic este o aventura intr-o jungla ostila si periculoasa.
A celor care isi pot pierde casele din cauza creditelor, locul de munca la o virsta la care este aproape imposibil sa o iei de la capat, ultima burma de iluzii legate de o societate haotica si fara simt istoric. Deocamdata, acesti infrinti care viseaza la haiduci salvatori isi consuma spaimele in biserici, certindu-se cu vecinii sau in trafic, bindu-si mintile prin birturile satesti care arata la fel ca-n secolul al XlX-lea.
Dar cind toate aceste frustari vor imbraca forma nesupunerii civice - a se vedea episoadele de la CFR - cind ura fata de bogati va ajunge la o masa critica, Dumnezeu sa ajute Romania.
Si pe cei care nu se gindesc la elementara modestie a celui care si-a construit cariera sau averea prin munca cinstita si care atita aceste frustrari printr-un comportament scandalos inclusiv in timp de criza.
Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici
MERITA TOT RESPECTUL ACEI BOGATI CARE AI LUPTAT DIN RASPUTERI CU BIROCRATIA SISTEM BOLSEVIC ILIESCU-NASTASE-GEOANA.TOT RESPECTUL PENTRU CEL CARE S-A IMBOGATIT PE MERIT SI NU DIN FURTISAGURI.MERITA RESPECT CEL CARE NU A DEVENIT BOGAT PRIN CORUPTIE.MERITA RESPECT ACEL PATRON ONEST SI NU SNOB.DAR....DIN PACATE IN ROMANIA DE ASTAZI IMBECILI SUNT LA PUTERE.PACAT DE CEI ONESTI SI CORECTI!!!!!!!!!!
Aferim,asa e. Talharii astia de prin Parlament si Guvern,ne-au furat din greu si nu platesc nimik.Avem o Justitie de rahat,o politie asisderea,hoti pe toate drumurile si in mai toat firmele mari,boarfe cu nemiluita mai ales in orasele mari si alea 90 % sunt moldovence.Avem talhari,violatori de copii si babe(tot de prin Moldovita,noastra. Avem un minister al sanatatii,pe drojdie si cu 80 % din medici ,incompetenti(dar foarte bogati),avem minsitere ale turismului si tineretului conduse de niste parasute. Tara asta e jefuita in lung si lat la greu,doar pentru comisioane si interese ascunse. Ce nu avem: caracter,servicii pentru populatie,ordine,disciplina,bun simt si o capitala in ardeal(ca de aceea nesimtirea vine de pe Dambovita si nu din alte parti)spirit civic,dorinta de a face un bine din suflet,nu pentru un interes meschin.Ar mai fi multe neajunsuri,dar am obosit sa le scriu.Mai las si pe altii.
Interesant articolul. Totusi, finalul mi-e greu sa cred ca se va adeveri prea curand.
O radiografie foarte clara a ceea ce a fost ...ce-o fi om ...vedea felicitari d-le Chirovici
Citind articolul mi-au trecut fiori reci pe spate. Din aceasta analiza trag concluzia ca nu avem nicio sansa. Oricum, vom reveni de unde am plecat. Alte personaje, alte epoci, aceleasi naravuri. Simple variatiuni pe tema.
Cineva spunea sa nu privim inapoi, sa privim inainte, dar drumul inainte este rezultatul ADN-ului istoric de care suferim, orgoliul si lipsa de toleranta, spoiala de cultura si proslavirea non-valorii precum si lipsa respectului pentru munca. Sunt multe cazuri de romani valorosi care au murit saraci si care au lasat o urma adanca in existenta universala. Din pacate ne place golania si invidiem alte natii fara insa sa facem ceva.
Genial!.....Adevarat de la primul la ultimul cuvant!.... Dureros de adevarat!!! Intr-o societate in care furtul si japca sunt de cele mai multe duse la rang de virtute si in care societatea civila este inexistenta, in care cei imbogatiti prin devalizare dau lectii de onestitate si conduc destinele tarii legiferand dupa bunul plac si doar pentru interesele proprii este foarte greu sa mai speri la ceva.
Chiar daca nu ne place realitatea, articolul e plin de adevaruri si luciditate. felicitari d-lui Chirovici!
Pentru a-si prezerva privilegiile si averile dobandite prin metode mai mult sau mai putin ortodoxe, clasa politica care conduce de 20 ani Romania va face tot posibilul sa evite miscari sociale si coagularea societatii civile in jurul unor ideologii care sa conteste capitalismul de cumetrie, cel ce a girat raptul de care vorbiti. Din pacate, asa cum putem usor observa din deciziile aberante adoptate de guvern in ultimele sase luni, masurile pe care politicienii nostri le au in vedere pentru asigurare pacii sociale nu urmaresc stimularea activitatilor economice, singura cale de a genera, in randul oamenilor obisnuiti, speranta si motivatia pentru a deveni creativi, productivi si competitivi, adica de a incerca sa depaseasca criza prin efort personal si cresterea productivitatii. Observ cu temere crescuta ca singura cale prin care guvernul incearca sa salfgardeze pacea sociala este sa se imprumute pentru a satisface, pe de o parte nevoile unui sector bugetar supradimensionat, iar pe de alta parte clientela politica. Ce va face guvernul cand bancile, observand ca activitatea economica nu se relanseaza, va inceta sa-i mai imprumute bani, sau va imprumuta bani la dobanzi din ce in ce mai mari, justificate de riscul crescut al creditului? Cand pentru refinantarea datoriilor facute in tara va iesi pe pietele externe unde va fi obligat sa accepte dobanzi uriase? Cand, in final, nu-l va mai imprumuta nimeni in conditii normale? Solutia va fi vanzarea si concesionarea, pe sest fara prea multe valuri si cu clauze secrete, a ceea ce a mai ramas in proprietate publica, impreuna cu bruma de independenta si suveranitate pe cale le mai avem, fara sa le fie frica de reactia unei populatii sleite, careia putin ii mai pasa de ce mostenire lasa generatiilor viitoare, fiind interesata mai degraba de depasirea dificultatilor zilnice. O tara in care in 20 de ani notiuni cum ar fi patriotism, interes national, dragoste de tara au capatat valente patetice (cum spuneati in analiza anterioara) si chiar peiorative, nu va putea sa-si revina dintr-o asemenea criza decat brutal, dupa ce o buna parte a populatiei a atins cel mai de jos nivel de trai posibil, cu riscul reinvierii unor ideologii decazute. Si atunci, se va umple Globul de Nicolaiciuci
Ã?mi face placere sÄ? mÄ? uit la Jonathan Hoenig în fiecare sambatÄ? dimineaÅ£a pe Fox Newsâ?? la programul de analizÄ? a investitiilor â??Cashinâ?? Inâ??. El este aparator vehement al pieÅ£elor liberale, al libertÄ?Å£ii individuale, Å?i al proprietatii private. El a declarat recent cÄ? oamenii â??trebuie sÄ? gândeascÄ?, pentru a supravieÅ£uiâ??, dar cÄ? am început â??externalizareaâ?? acestei funcÅ£ii cÄ?tre alÅ£ii. O astfel de practicÄ?, în prezent prevaleazÄ? in campusuri universitare, Å?i vine sÄ? explice de ce mediul academic este o sursÄ? de gandire atât de puÅ£in originalÄ? Å?i atat de lipsitÄ? de semnificaÅ£ii. Nu faceÅ£i nici un efort sÄ? vÄ? explicaÅ£i ceva :â??experÅ£iiâ?? ale cÄ?ror joburi sunt sÄ? vÄ? explice ceea ce doreÅ?te clasa politica sÄ? stiÅ£i vor clafifica tot ce trebuie sa aflaÅ£i! ---gandeste ca nu doare--- http://gandeste.org/general/the-decline-of-thinking/4073/#declinulganirii