In Suedia, s-a luat o masura care tradeaza mai degraba disperare in fata unui rau decat determinare de a-l contracara cu orice pret: introducerea de catre banca centrala a unei dobanzi de interventie negative.
Practic, daca bancile comerciale vizeaza sa plaseze bani la banca centrala nu numai ca nu primesc dobanda, dar trebuie sa plateasca pentru aceasta in proportia unei dobanzi negative de 0,25%. Se sustine ca masura urmareste sa forteze bancile comerciale sa foloseasca fondurile de care dispun pentru a credita economia.
Suna minunat, dar in practica lucrurile nu se prezinta la fel de minunat. Si nu se prezinta mai breaz nici in alte tari occidentale, caci Suedia a facut doar un pas psihologic coborand sub dobanda zero! Pentru ca si bancile centrale din America si zona euro practica dobanzi apropiate de zero, cu absolut aceeasi motivatie si vizand absolut aceleasi scopuri.
Si, cu toate ca putin mai ridicate, dobanzile practicate de bancile centrale respective la imprumuturile acordate bancilor comerciale nu se departeaza prea mult de zero, fiind in general sub 1%, tot cu aceleasi motivatii si scopuri.
Reactia autoritatilor occidentale la criza financiara si apoi economica si, in consecinta, la blocarea creditarii, a fost administrarea in piata a unor injectii monetare sau fiscale imense din partea guvernelor, pe de o parte, si reducerea la minimum (catre zero) a dobanzilor de referinta de catre bancile centrale, pe de alta parte.
Ideea a fost sa existe lichiditati in piata si bancile sa reia creditarea intrerupta. Cheia abordarii a fost ca economiile occidentale s-au obisnuit sa functioneze pe baza de creditare si n-ar putea sa o faca altfel nici pe mai departe, desi conditiile sunt potrivnice.
Numai ca bancile, care dispun gratie masurilor respective de sume uriase de bani, s-au asezat cu fundul pe acestea si sufla si in iaurt cand este sa dea un credit. Nu e mai putin adevarat ca nici firmele nebancare nu se imbulzesc sa ceara finantare, preferand sa se planga decat sa riste.
Creditarea este blocata chiar si pe marile piete si nu s-a relaxat de-a binelea nici in tarile care dau semne ca ar iesi din recesiune. Dar este blocata nu din cauza costului, ci din cauza neincrederii generalizate. Si oricat s-ar ieftini creditul, acesta nu va fi reluat, caci blocarea are o alta cauza.
S-ar putea ca masura suedeza sa fie considerata un experiment care va fi urmarit cu atentie la scara interoccidentala si, in functie de evolutiile consemnate, sa se recurga la dobanzi negative pe o zona mai larga, incercandu-se un fel de pedepsire a bancilor deoarece nu dau drumul la creditare.
Experimentul dobanzii zero nu este insa chiar nou: a fost incercat de japonezi, unde s-a combinat cu deflatia preturilor si Japonia n-a mai iesit realmente din criza niciodata. Deja ceea ce se intampla pe marile piete este foarte grav.
Intrucat pietele baltesc de bani din cauza injectiilor monetare si dobanzii zero, dar nereluarii creditarii catre economia reala, sume imense s-au indreptat spre pietele de capital producand o crestere artificiala a preturilor activelor financiare.
Bursele cresc fara vreo baza in economia reala. Se alimenteaza un nou bubble, multi prevazand o noua corectie severa in contextul discordantei fata de economia reala si deci o reizbucnire a crizei! De data aceasta fara perspectiva unor remedii!
In orice caz, ceea ce se petrece acum pe pietele financiare occidentale este dezgustator: de masurile de iesire din criza adoptate de autoritati profita tot sectorul financiar, adica exact cel ce a varat economia in criza.
Dar pericolul dobanzii zero este cel mai grav pe termen lung, mai ales in combinatie cu efectele masivelor injectii monetare.
In timp ce nu face binele sperat pe termen scurt, intrucat - repetam - creditarea este blocata din cauza neincrederii, si nu a costului ei, va face mult rau in viitor, intrucat creeaza o periculoasa devalmasie prin insusi faptul ca nu se mai alege intre performanta si neperformanta.
Ceea ce este o premisa nefasta pentru iesirea din criza si pentru perioada postcriza, cand costul derizoriu al creditarii, impreuna cu efectele injectiilor monetare, ar putea esua intr-o inflatie devastatoare, pe care tarile industriale occidentale n-au mai cunoscut-o de vreo patru decenii si cu care s-au luptat mai mult de un deceniu intr-o incercare disperata de a nu inlocui pe dracu' cu tat-su': mai precis, cu o grava recesiune pe termen lung.
Analiza de Ilie Serbanescu
Situatia aceasta este consecinta faptului ca banul (un instrument public, al carui scop este sa faciliteze comertul si in final sa aduca prosperitate populatiei unei tari), este administrat de catre institutii private (bancile) care (chiar si cand nu sunt banci straine) functioneaza dupa o serie de interese private ale unor oameni care sunt deja bogati si care nu au chef sa isi asume riscuri in folosul populatiei. Chiar si in cazul in care economia se prabuseste, acei oameni isi spun ca vor ramane "doar" cu 10 miliarde in buzunar in loc de 20 miliarde pe care le aveau inainte de prabusire, deci interesele lor sunt asigurate pt 2-3 sute de ani , adica 2-3 vieti umane... Aici intelegem cu adevarat de ce se folosesc expresiile "economie politica" sau "social-economic" si de ce sunt legate aceste notiuni: fiindca scopul teoretic al economiei (intr-o democratie, zic) este sa serveasca interesele tuturor ... si in plus, dezvoltarea ecomomiei sa fie subordonat intereselor populatiei pe care este aplicat acest model economic. Articolul dvs. subliniaza foarte precis blocajul si faptul ca bancile asfixiaza economia pt a se proteja pe ele insele. Dat fiind ca tarile in care criza nu se simte sunt cele in care statul FORTEAZA bancile sa acorde credite (China de exemplu), dupa parerera mea, singura modalitate de a debloca situatia este una administrativa. Dat fiind ca bancile aspira banii din economie si nu ii dau mai departe, o metoda ar fi obligatia bancilor de a respecta un RATIO intre credite si depozite. Adica daca nu dai un anumit volum de credite ai INTERDICTIA administrativa de a mai colecta depozite de la populatie. Asta va determina crearea de banci mici, care au "foame de profit", care vor sa lucreze corect, si care vor absorbi restul de depozite de la populatie, si respectand acest ratio, vor da credite mai departe. Intr-o economie cu un PIB > 100 miliarde euro, exista oameni de afaceri care vor sa creeze banci, dar nu pot intra in competitie cu bancile mari care exista deja si satureaza piata prin crearea de bariere la intrare. Daca ar fi ajutate sa intre pe piata de catre stat si de BNR, probabil ca problema ar fi rezolvata. Poate si o scutire de impozit pt bancile mici sau noi ar fi rezonabila, (pe baza de obiective de creditare atinse, evident, nu pe ochi frumosi). Numai ca trebuie dat cu piciorul in musuroiul de termite, si trebuie recunoscut faptul ca tu, ca stat suveran, nu iti poti permite sa iti dai portofelul unor banci straine si apoi sa te rogi de ele sa iti rezolve problemele... Trebuie sa ti le rezolvi singur, e o atitudine legitima si nimeni nu ne poate condamna ! Astea cu dobanzi de banca centrala reduse, cu ajutoare si subventii la paraziti seamana mai degraba cu supunerea la un shantaj .. In plus, creeaza si inflatie inutil..
criza despre care se stie ca sufera Japonia a fost si va ramine o criza de supraproductie, indiferent cum ii spun economistii, si care a molipsit intrega lume. Este foate adevarat ca unii economisti mari ai lumii au anticipat aceasta criza, dar nu au fost lasati sa-inumeasca si originea, pentru ca trebuia creata inainte de aceasta, o mare piata de desfacere a produselor occidentale(produsele si criza care trebuia exportata) si care se numeste estul, fost, comunist.
Tot sistemul bancar este insolvent. Deocamdata au fost salvate de state. Urmeaza insolventa statelor. Cumparati aur. Nu tineti bani in banci.
Raportez din Suedia..in ianuarie 2010 e totul ok, creditarea e reluata, deja firmele isi revin vizibil, iar preturile la case nu au cazut. Ce nu intelege nenea Serbanescu este ca Suedia are o populatie educata in proportie de peste 60%, care stie cat de cat sa puna deoparte bani albi pt zile negre (e o trasatura genetica, dat fiind faptul ca aici e iarna 6 luni de zile, iar istoria a dovedit ca daca nu-ti faci provizii corect si nu dramuiesti consumul esti pierdut). In plus sistemul de asigurari publice este inca solid si chiar daca iti pierzi jobul azi, mai ai 70-80% din salariu inca cel putin jumate de an ...dar in general mai mult, cam vreun an chiar doi....asa ca e timp destul sa astepti sa se termine criza. Si pentru ca sunt educati si umblati prin lume suedezii nu o sa crape niciodata...garantez eu :-) PS: Sunt si looseri pe aici...nu zic nu...dar are restul grija si de ei sa nu crape...