Domnule Boc, angajati-ne pe toti la stat

Nu mai am nici un dubiu in privinta masurilor anticriza ale coalitiei de guvernamant aflata la guvernare. Intreaga responsabilitate trebuie aruncata in carca economiei private, care nu numai ca trebuie sa-si asigure supravietuirea, sau sa-si gestioneze caderea, dar mai are de platit si lipsa de responsabilitate a guvernantilor.

Cele mai elocvente exemple in acest sens ne-au fost date de insusi primul ministru si ministrul de finante, la sfarsitul saptamanii trecute.

Emil Boc a anuntat triumfalist ca s-a decis sa mentina locurile de munca in sistemul bugetar, ba, mai mult, nu exclude chiar eventuale majorari salariale in 2009, in functie de evolutia economiei si de economiile bugetare.

Daca primul aspect tine, evident, de cat va reusi sa incaseze guvernul de la acele ramuri economice care supravietuiesc crizei, cel de-al doilea tine exclusiv de alte considerente. Va vom spune si care sunt ele, nu inainte insa de a face o precizare care se impune in contextul actual.

Am spus-o in repetate randuri, nu este bine sa provocam acum o disputa intre sectorul bugetar si cel privat, fiecare justificandu-si existenta in mod obiectiv intr-o societate guvernata de responsabilitate.

Dar, daca sectorul bugetar, deformat, ineficient si mare consumator de resurse ramane la forma in care a fost adus de catre guvernele anterioare atunci problemele de aici se vor extinde ca o tumoare in toata economia romaneasca, epuizata oricum inca dinainte de declansarea crizei.

Nu imi arog privilegiul de a fi printre primii comentatori care au atentionat asupra acestor riscuri, pentru simplu motiv ca insusi premierul Emil Boc a recunoscut, pana de curand, acea trista realitate.

Doua luni, de la instalarea in Palatul Victoria, am fost bombardati de declaratiile guvernantilor privind haosul pe care l-au gasit in sistemul bugetar, de la schemele umflate de personal si pana la salarii ce sfideaza orice principiu economic, inclusiv masura bunului simt.

Brusc, Emil Boc a clacat, ametit probabil de simfonia lalelelor la care a participat cand a luat decizia anuntata mai sus.

Lehamite, este singura expresie pe care am incercat-o si o incerc. Mai are rost vreo demonstratie economica fata de capcana in care a intrat primul ministru cu toata guvernarea lui cu tot ?

Numarul somerilor a ajuns in Romania, la sfarsitul lunii martie, la 513.621 de persoane, mai mult cu 176.537 fata de luna iunie a anului trecut. Bun asa. Numai ca din totalul somerilor,  385.788  de persoane provin din domeniul privat.

Numarul somerilor din acest sector a crescut cu doua treimi in noua luni, acoperind oeste doua treimi din totalul somerilor din Romania.

In acelasi interval de timp, din sectorul de stat au provenit ceva mai mult de 20.000 de someri. Cum ar reactiona un om intreg la minte in aceasta situatie ? Pe cine ar cauta sa protejeze ? Raspunsul ni l-a dat deja insusi primul ministru al guvernului roman :sectorul de stat.

Si ca sa puna cireasa pe tort, tot acestui sector ii mai promite si o marire de salarii, in anumite conditii. Iertati-ma, eu nu mai pot avea nici un comentariu.

Sa trecem insa la vajnicul ministru de finante, care cu toata energia de care poate da dovada incearca sa adune bani la bugetul de stat, inclusiv din piatra seaca. E cat se poate de logic, aparatul birocratic, functionarii statului, daca tot nu sunt dati afara si isi mentin consumul ca in vremurile bune, trebuie platiti de undeva.

Asa a inceput toata povestea cu impozitele forfetare, cu birurile aruncate in carca intreprinderilor mici si mijlocii. Am scris despre aceste masuri pe larg si nu mai e cazul sa revenim asupra lor.

Daca mai aveam vreo urma de dubiu asupra intentiilor guvernantilor, aceasta s-a risipit acum in totalitate. Ce investitii, ce alte prioritati pentru dezvoltarea economiei ? Banii trebuie luati dintr-o parte si dati in alta parte, caci asa o cer interesele de partid si de stat.

Gheorghe Pogea nu se multumeste insa cu o noua tactica fiscla, menita sa peticeasca bugetul statului, ci este si arogant la adresa celor pe care arunca birurile : « daca nu poti plati nici macar 500 de euro la stat, atunci inchide », a declarat-o in scarba ministrul de finante micilor intreprinzatori din Romania. Iarasi, raman fara comentarii.

Daca sectorul privat va continua sa ramana singur in bataia vantului o sa se trezeasca domnul Pogea si domnul Boc cu alte sute de mii de someri tocmai de acolo de unde isi adunau ei banii pentru a sustine sectorul bugetar. Sa vedem pe unde-si vor scoate camasa atunci ?

Din pacte pentru oamenii de buna credinta din tara asta, guvernantii nu sunt interesati de asta. Alte prioritati au ei acuma. Cu parere de rau o spun, desi multa vreme am refuzat sa cred acest lucru, prioritatea lor este mentinerea la putere.

Pentru asta trebuie sa faci cadouri si nu reforma. Si cine iti poate fi mai fidel decat cei pe care ii platesti fara sa le mai ceri si ceva in schimb ? Alegerile din vara si din toamna acestui an bat de departe criza economica, la capitolul prioritati.

Cata naivitate insa sa crezi ca metoda va mai functiona. Nu mai departe, guvernul Tariceanu, precum si guvernul Nastase au alimentat la greu sectorul bugetar inainte de alegeri. Slujbasii au castigat, Tariceanu si Nastase au pierdut. Dar cine sa invete din greseli ?

Peste toate acestea grav ramane insa altceva : situatia tot mai grava a acestei tari guvernata de « specialistii » unei coalitii fara noima, dar cu interese comune.

Curajul poate fi inlocuit foarte usor cu interesul la nivelul guvernarii. Undeva insa lucrurile or sa crape. Pentru noi va, ca de fiecare data in ultimii 20 de ani, prea tarziu.

Tot in acest sens vom continua sa aratam legaturile existente intre situatia amintita si imprumutul cu Fondul Monetar International, caci un rau nu vine niciodata singur.

Analiza de Alexandru Moldovan.