Imobiliar, auto, retail: anomaliile de dinaintea crizei

Cu cat a fost gogoasa mai mare intr-un domeniu in perioada respectiva, cu atat caderea din 2009 a fost mai grava, mai abrupta si mai adanca.

Nu trebuie sa fii economist pentru a intelege ca aiuritoare caderi de 80%, 60%, 40% - care s-au produs in imobiliar, in vanzarile auto, in vanzarile de electrocasnice si electronice, in importuri - nu pot fi din cauza crizei in sine, ci doar din cauza anomaliilor economice de dinaintea crizei.

Toate cresterile anormale din aceste domenii nu izvorau organic din economie, ci erau sustinute artificial de o finantare externa interesata si, de indata ce aceasta finantare externa a disparut din lipsa de interes, totul s-a prabusit ca un castel de nisip.

Consumul in sine a scazut mai incet si scaderea s-a produs mai tarziu.

Obisnuiti - sau mai bine zis contaminati - cu microbul consumului, oamenii n-au reactionat imediat, cum s-ar fi cuvenit si cum ar fi fost mai bine si pentru ei, si pentru economie.

Au trait din cheag si au continuat sa consume. Abia intr-un tarziu a intervenit corectia.

Dupa ce s-a pus stavila cumpararilor de masini si apoi de electrocasnice, consumul a inceput sa se restranga si in alte domenii. Va fi dezastru in iarna, cand vor incepe economiile fortate la caldura si alimente.

In Romania, criza abia va incepe sa se resimta serios la nivelul populatiei in 2010, tocmai pe cand alte tari vor iesi din criza sau chiar vor fi iesit din criza.

Este rezultatul unei combinatii sordide intre ravagiile facute de capitalul strain in perioada 2005-2008, incompetenta guvernului liberal, care prin politicile promovate a amplificat dezastrul, si incapacitatea politica a guvernului Boc de a taia in carne vie, pentru a mai salva ce se mai putea salva.

Capitalul strain - stapanul economiei - a pus statul roman sa contracteze un imprumut extern masiv pentru a aduce firmelor straine din Romania finantarea fara de care ramasesera din partea mamelor lor din Occident.

Guvernul Boc, presat de calendarul electoral, nu numai ca a luat banii de la FMI si UE pentru firmele straine, dar, spre a plati salarii si pensii, s-a imprumutat suplimentar la bancile straine din Romania.

Cand, din 2010 ambele aceste imprumuturi intra la plata, va fi vai si amar de contribuabilul roman.

Majorarea de impozite va fi inevitabila, gatuind si mai sever consumatorul roman, fara a rezolva ceva din punct de vedere economic.

Viitura din 2010 se formeaza deja extrem de necrutatoare. Cele mai importante surse de finantare a economiei tind spre extinctie. Si este vorba de sursele nu doar cele mai importante, dar si cele mai sanatoase, respectiv finantari care nu creeaza datorie externa.

Datele pe iulie sunt absolut decavante. Scaderea investitiilor straine directe este de aproape 80% fata de nivelul din perioada corespunzatoare a anului trecut. In privinta remiterilor catre tara din partea lucratorilor romani in strainatate, situatia este si mai rea.

Remiterile sunt cu aproape 90% mai mici decat in perioada corespunzatoare a anului trecut.

Si in aceste domenii reactiile au intervenit cu intarziere. Pana cand investitorii straini au vazut ca atractivitatea pietei locale este doar o poveste a trecut un timp.

Dupa care au inceput rapid renuntarile la proiecte, taierile din investitiile pe rol, retragerile masive din profiturile obtinute anterior. S-ar putea ca tendintele de ocolire a Romaniei sau de retragere din Romania abia acum sa se intensifice, mai ales daca alte tari din jur vor iesi din criza.

In privinta remiterilor, lucrurile sunt probabil si mai grave. Daca migrantii romani cedeaza fizic si nervos - pentru ca, evident, din punct de vedere financiar sunt deja la pamant! - si fac cale-ntoarsa in Romania si lor, si economiei din Romania le va fi deosebit de rau.

Romania nu este pregatita sa-i primeasca si nu se afla intr-o stare mai buna decat atunci cand i-a indemnat sau chiar impins sa plece!

D-l Isarescu se plangea mai deunazi ca ajustarea (adica adaptarea la conditiile de criza) este excesiva. Cu milioanele de migranti intorsi acasa ajustarea chiar se va incheia: nu va mai fi nimic de facut!

Analiza de Ilie Serbanescu