Lista lui Boc

Daca ar fi sa incepem aceasta lista, pe prima pozitie figureaza, fara indoiala, reducerea semnificativa a stufosului aparat birocratic.

Nu comentam utilitatea reala a unui asemenea demers - mi-am exprimat scepticismul intr-un demers anterior, nefiind deloc adeptul unui "macel" lipsit de nuante si netrecut prin filtrul meritocratiei.

Insa dl. Boc a inceput prin a ne spune cit de multe agentii si autoritati cvasiinutile adaposteste closca guvernamentala printre primitoarele-i pene si cit de hotarit este domnia-sa sa taie-n carne vie, cum se spune.

Dupa opt luni, NICI MACAR O SINGURA AGENTIEI SAU AUTORITATE NU AU FOST DESFIINTATE. Periodic s-au formulat de catre ministere o intreaga pleiada de propuneri in acest sens, dar, concret, repetam, nu s-a facut nimic.

Aparatul birocratic este nu doar intact comparativ cu finele anului trecut, ba a devenit chiar mai stufos, macar prin aparitia a doua noi ministere. Deblocarea creditarii a ramas de asemenea un deziderat.

Fara credit, o economie moare si nu trebuie sa citesti tomuri de finante pentru a sti acest lucru.

Companiile - mari, mijlocii, mici - care in anii anteriori, de crestere economica, au investit in dezvoltare, s-au trezit de o buna bucata de timp fara finantari/refinantari.

Rezultatul este o agonie lenta, daca nu chiar moarte subita. Banca centrala a procedat corect, reducind dobinda de politica monetara si diminuind nivelul rezervelor minime obligatorii.

Numai ca suvoiul de bani care, prin aceste masuri, a ramas la dispozitia bancilor comerciale, nu a luat drumul economiei reale decit intr-o masura nesemnificativa.

Mai degraba a luat calea Trezorieriei statului, care, in foame cronica de fonduri fiind, se imprumuta la un nivel mult mai mare decit in anii anteriori.

Atita vreme cit bancile vor avea acest debuseau sigur si rentabil - dobinzile sunt mari - nu se vor da de ceasul mortii sa asigure credite pentru intreprinzatori.

Asadar, din punctul de vedere al capitalului (singele unei economii), suntem inca in pana prostului, la marginea drumului, adica fara benzina in rezervor.

Faimoasele investitii publice care sa suplineasca reducerea amplitudinii cererii/comenzilor (la intern si extern), asigurind contracte si locuri de munca, au ramas de asemenea pe hirtie.

In proiectul de buget propus la inceputul anului, se vorbea de circa 11 miliarde de euro alocati investitiilor, bani necesari ca aerul pentru intreprinzatori.

Ulterior s-a vorbit de doar 8 miliarde, dar daca este sa numaram concret banii care au plecat SPRE economie, ajungem intr-o zona extrem de tulbure.

Toate statele din lume care s-au confruntat cu crize au apelat la aceste investitii publice: SUA, Franta, Regatul Unit, Polonia, Germania, etc. Povara fiscala nu s-a redus - desi asa au procedat cei enumerati mai sus, intr-o forma sau alta, umblind sau la impozitul pe profit, sau la TVA, sau la ambele.

Ba, dimpotriva, prin impozitul forfetar, a sporit. Poate ca efectele acestui impozit au fost supralicitate - in rau - de unii comentatori, dar dincolo de asta este o chestiune de principiu.

Nu pui o povara in plus, fie ea chiar aparent minora, pe umerii unor intreprinzatori confruntati cu cea mai dramatica criza din ultimele decenii. Neimpozitarea profitului reinvestit (inca) nu s-a materializat, TVA-ul redus la unele produse asisderea.

Deci climatul de afaceri nu a devenit mai prietenos, macar pe palierele pe care este posibil in conditiile date. La fel de grava este contrazicerea, in general, de la o zi la alta sau de la o luna la alta, ceea ce induce intr-un mediu de afaceri aflat oricum in trepidatii, o zona in plus de incertitudine si lipsa de pedictibilitate.

In toate statele mature au existat planuri anticriza in 5 puncte (SUA), in patru puncte (Regatul Unit), etc. Puncte comunicate limpede mediului antreprenorial si publicului larg si aplicate ca atare.

Noi - mai vioi - am avut in aceasta perioada pe planuri in 28 de puncte, ba in 34 de puncte, ba in 32 de puncte, dupa "negocieri" obositoare si oarecum stranii intre cei doi parteneri de coalitie.

Iar dupa opt luni nici macar eu, de exemplu, care sunt economist si gazetar, nu as putea sintetiza clar si pe intelesul tuturor cam ce intentioneaza guvernul si cam cum o sa iesim noi din criza intr-un timp determinat. In aceste conditii, imi dau seama cam ce confuzie domneste la nivelul publicului larg.

Am discutat si cu reprezentantii patronatelor - nici pentru acestia nu este deloc clar cam ce se va intimpla in viitor si cam la ce ar trebui sa se astepte pe termen scurt, mediu si lung.

Inca se pluteste intr-o ambiguitate totala, in vreme ce conflictele politice - reale sau doar aparente - aspira in mod inutil atentia generala. Iar nervozitatea sociala creste si va atinge chiar un un nivel critic incepind cu toamna/iarna si sosirea facturilor la intretinere.

Cred ca mai mult ca oricind romanii au nevoie de o redare a increderii in fortele tarii de a depasi inclusiv acest impas economic. Momentan acest guvern nu a reusit sa faca acest lucru.

Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici