Poker pe bete de chibrituri

Combustibilul unei economii de piata este, natural, capitalul. Mai precis banii care - corect investiti - produc alti bani. Iar oferta nu creste fara o majorare a cererii solvabile (adica banii cheltuiti pe bunuri si servicii de consumatori).

La ora actuala, in tara noastra, circuitele banilor (aproape toate), s-au blocat sau semiblocat.

Banii ajung in economie pe patru cai: investitiile (autohtone si/sau straine, din resurse proprii sau din imprumuturi ale firmelor), banii adusi de persoane fizice si care au ca destinatie consumul sau economisirea (in prima alternativa, alimenteaza cererea de bunuri si servicii, in a cea de-a doua, capitalul bancar sau piata valorilor mobiliare), investiile derulate de stat din taxele pe care le colecteaza de la contribuabili si din imprumuturile externe derulate de acelasi stat. Alti bani nu sunt si nu pot proveni de nicaieri, decit - Doamne-pazeste - din tiparnita aflata la indemina autoritatii monetare si care ar conduce, probabil, la depreciere si inflatie.

Sa analizam pe rind aceste circuite.

Investitiile - cu rare exceptii - sunt fie inghetate, fie lipsesc. Ne referim mai ales la investitiile noi, care inseamna aflux de "bani noi" in economie, de "singe proaspat". Doua decenii economia romaneasca a fost "subnutrita" din punctul de vedere al producerii de capital autohton (nu comentam aici cauzele).

Dar mereu a existat un flux semnificativ de capital strain, fie prin investitii green-field, fie prin privatizari (ma refer la cele oneste si la cele care, dincolo de pretul platit pentru activ, au mai insemnat si investitii consistente in retehnologizare, locuri de munca, etc.).

Din cauza crizei globale, banii au devenit mai rari si mai scumpi iar tara noastra nu si-a sporit avantajele comparative. Deci, mai putini bani decit in anii precedenti.
 
Persoanele fizice - cei care muncesc in strainatate si trimit bani in tara - ajunsesera la citeva miliarde bune pe an (care luau calea economisirii, a consumului, chiar in investitiilor in mici intreprinderi). Acest suvoi de bani s-a subtiat dramatic.

Deloc intimplator, Western Union, de pilda, a inceput sa-si anunte potentialii clienti in reclamele televizate ca poti sa trimiti bani si DIN Romania in strainatate. Deci, mai putini bani.

Statul - pe fondul unei comprimari foarte severe a PIB-ului - a incasat mai putine taxe decit a preconizat, bugetul public suferind rectificari importante in minus, in tentativa de incadrare intr-un deficit "rezonabil". Au fost, prin urmare, amputati bani de-acolo de unde se putea fara a provoca tensiuni sociale imediate si dure: adica de la investitii.

Cele 11 miliarde de euro pentru investitii promise la inceputul anului au ramas nici jumatate - si aceasta jumatate, in multe cazuri "din vorbe", cum s-ar spune. Deci, mai putini bani. Sa ne aducem aminte ca Germania, Franta, SUA sau China au depasit criza "injectind" (ca stat) multe sute de miliarde, fiecare, in investitii?

Imprumuturile externe - cele mai consistente fiind cele de la FMI/UE - chiar daca pot sa para spectaculoase, au ajuns de facto sa fie o frectie la un picior de lemn. Partial au fost dirijate spre pensii si salarii in sectorul public. Nu s-au preschimbat, fie chiar indirect - prin finantarea deficitului - in investitii, ci in bani de cosnita zilnica, de pe zi pe alta.

Singura veste buna este ca au salvat moneda nationala de o depreciere mai importanta, depreciere care, intr-o tara puternic dependenta de importuri, ar fi condus la o deteriorare rapida a situatiei economice generale.

Cererea solvabila a scazut, de asemenea. Inflatia, deprecierea, plafonarea salariilor sau chiar scaderea acestora in termeni nominali au muscat din salariul real sau pensia reala a romanului. Se cumpara mai putine bunuri, de la alimente la automobile si de la haine la apartamente.

Vorba lui Kurt Vonnegut jr., asa merg lucrurile. Indiferent ce solutii pentru depasirea crizei vor scoate din joben guvernantii actuali sai viitori, ei nu vor putea "inventa" bani si nici converti "betele de chibrituri" in fise de cazinou. Marea miza a economiei post criza globala, cred eu, va fi aceea de a atrage, cit mai repede cu putinta, "bani noi" in economie, pentru a putea reporni motorul gripat al acesteia.

Daca Germania nu pompa sute de miliarde de euro in economie, nu ar fi iesit din criza; simplu. Ideile, oricit de stralucite ar fi, nu pot suplini lipsa de capital REAL.

Un mediu economic mai prietenos, o fiscalitate mai blinda si mai clara, o amputare a birocratiei, toate acestea sunt necesare ca aerul pentru ca Romania, in urmatorul an, pe masura ce lumea isi revine din criza, sa (re)devina, cit mai amplu si cit mai repede, o destinatie pentru capitalul international.

Daca nu, companiilor vor "cistiga" doar bete de chibrituri.

Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici