Inchide fereastra
Aboneaza-te la newsletterul BloomBiz.ro si primesti cele mai importante stiri din Business, Imobiliare, Finante, Cariere, plus cursul valutar al zilei.

Prin abonare sunteti de acord cu Termenii si conditiile bloombiz.ro






EUR

imobiliare.ro este cel mai mare portal de anunturi imobiliare din Romana

Curs valutar Mai multe valute»
EUR EUR down 4.0801
USD USD down 2.9817
GBP GBP down 4.5590
01 Iulie 2009 / 23:49

Toamna vrajbei noastre

A devenit acum limpede. In toamna acestui an Romania nu doar ca nu va iesi din criza economica - abia va intra intr-o zona de turbulenta majora. Mai mult, nici anul viitor nu se anunta unul usor.


Nimeni nu credea ca Zina Maseluta va lasa sub perna guvernantilor bani si planuri pentru o iesire oarecum rapida din criza. De fapt, suntem obligati sa constatam ca nu avem nici bani, nici planuri. Deteriorarea extrem de rapida a situatiei in primele doua trimestre a amputat dramatic veniturile proiectate in buget la visteria publica.

Nu este vorba (doar) de evaziune sau grad scazut de colectare, ci pur si simplu de scaderea tuturor capitolelor din care statul taie taxele: TVA si accize prin diminuarea consumului, impozit de salarii prin cresterea numarului de concedieri, impozit pe profit prin scaderea ratei de profit la nivelul mai tuturor companiilor mici, mijlocii sau mari, etc.

In aceste conditii, banii rezervati investitiilor care sa ajute firmele sa depaseasca marasmul crizei se imputineaza - e obligatoriu sa tai de la investitii, in conditiile in care nu poti sa o faci de la salarii sau pensii. Numai ca forfecind banii de la investitii, reduci si mai mult posibilitatea unui reviriment. Si inchizi cercul unei recesiuni care incepe sa se autoalimenteze.

Nici macar nu mai are rost sa reluam motivele, interne si externe care au condus aici. Am facut-o de prea multe ori, inclusiv in acest spatiu. Este mai important sa vedem cam ce ar fi de facut pentru a nu intra intr-un scenariu si mai negru.

Prima mutare a facut-o banca centrala - a redus simultan dobinda de politica monetara si nivelul rezervelor minime obligatorii. Simplu spus, a lasat mai multi bani pe piata, in conditiile in care pericolul de inflatie, pe fondul scaderii consumului industrial si casnic, nu constituie un risc major.

A fost o miscare neobisnuit de radicala, echivalind cu o doza de adrenalina injectata unui bolnav. Ramine sa urmarim daca acei bani - prin intermediul bancilor comerciale - ajung acolo unde trebuie, adica la firme, prin credite, pe de-o parte, si daca sistemul de dobinzi practicate va raspunde intr-un timp scurt si corespunzator acestui stimul, adica se vor reduce.

Urmatoarea trebuie facuta de guvern. Si ar trebui sa inceapa printr-o mai mare onestitate, in primul rind fata de el insusi. Am vazut rapoartele Comisiei de Prognoza - inca realitatea nu este nici acceptata, nici disecata pe masura gravitatii ei.

Simtul realului este o caracteristica a oamenilor de stat, betia cu apa rece este caracteristica politicenilor mediocri. Realitatea este ca dupa doua decenii de la sistemul planificat de tip socialist avem un aparat guvernamental greoi, stufos si ineficient in conditii de criza, cind "fortele de interventie rapida" sunt cele care trebuie sa intre in functiune.

Prin birouri rod capetele creioanelor functionari demisionari, slab pregatiti si care inca isi infuleca sandviciurile cu salam pe ziare in pauza de prinz. Materializarea unei hotariri de guvern poate dura si luni de zile, si asta daca premierul insusi inroseste telefoanele pentru ca varii institutii sa-si dea mai rapid avizele necesare.
In numele luptei impotriva coruptiei, sistemul de licitatii/achizitii publice este atit de greoi, incit se gripeaza deseori fara sa reduca gradul potential de coruptie.

Mai direct, vorbim de o reforma institutionala care sa inlocuiasca - inclusiv procedural - mamutul lent si birocratic de astazi si sa-i asigure cele doua ingrediente necesare: rapiditate si competenta.

Si se poate incepe prin constituirea unui comitet de interventie rapida, care sa monitorizeze/raporteze zilnic evolutiile, sa propuna solutii punctuale si sa vegheze la materializarea lor rapida, scurtcricuitind lentele drumuri uzuale. Si prin permanetizarea dialogului institutional cu mediul de afaceri.

Una dintre cele mai grave greseli care poate sa le faca un guvern haituit de scaderea veniturilor bugetare este sporirea fiscalitatii/parafiscalitatii. O vasta experienta internationala/istorica arata limpede ca birurile suplimentare te ajuta sa cirpesti o luna-doua-trei un buget dezumflat, insa efectele pe termen mediu si lung sunt exact pe dos.

Nicaieri in lume nu s-a raspuns actualei crize prin sporirea impozitelor, ci prin scaderea acestora. Sunt preferabile imprumuturile interne/externe, chiar daca ele costa. Orice sporire a fiscalitatii va fi resimtita negativ de un mediu de afaceri aproape de colaps.

Trebuie abandonata gindirea reactiva, in favoarea celei strategice, preventive. Deja STIM ca vor urma cel putin inca doua trimestre grele, agravate de un posibil an agricol mediocru in cel mai bun caz.

Deja STIM ca firmele nu mai au comenzi, ca s-a dublat gradul de insolventa bancara la nivelul persoanelor fizice (ceea ce genereaza si o drama sociala), deja STIM ca zona UE - unde se deruleaza cea mai mare parte a comertului nostru exterior - nu isi revine in ritmul asteptat si ca avem nevoie de piete alternative (turarea motoarelor Eximbank este, deocamdata, tot ce s-a facut cu cap si coada in aceasta privinta).

STIM ca IMM-urile sunt cu apa la nari, iar capitalizarea CEC Bank intirzie nici macar din motive financiare, cit birocratice. Nu trebuie sa ajungem ca in toamna sa constatam acutizarea acestor chestiuni si celor pe care nu le-am enumerat pentru a ne intreba ce e de facut.

Nu in ultimul rind, toamna va fi inflamata de luptele politice. Daca ele vor coplesi ratiunea - si vedem zilnic cum se ascut sabiile - situatia se poate degrada pina in punctul in care aproape ca ne intrebam de ce si-ar mai dori cineva sa fie presedinte, premier sau ministru, dincolo de orgolii personale.

Uneori vremurile grele si crizele dau masura valorii individuale si personale mai mult decit perioadele normale.

Poate ca fara macar sa constientizeze acest lucru, clasa noastra politica, in ANSAMBLUL sau, da in aceste zilele grele cel mai important test in fata natiunii, la fel ca politcienii si barbatii de stat care si-au dat masura atunci cind au construit Romania moderna pornind aproape de la un vis privit cu scepticism in multe cancelarii, singerind in transee si gasind calea dreapta in pofida negurilor.

Pentru ca singura lumina care calauzeste un politician atunci cind toate celelalte se sting este dragostea de tara, oricit de patetic suna.

Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici

Sursa: Bloombiz
Tipareste 3220 vizualizari
Newsletter-ul Bloombiz.ro
Zilnic, in contul tau de mail, cele mai importante articole.

Articole similare

adauga comentariul tau


 

 
  • Catalin05/07/2009 20:04

    Pt. LunaCrystal.Un sector bugetar organizat eficient, Å?i care dispune de un personal suficient de numeros Å?i calificat, denota în buna masura nivelul de trai ridicat Å?i starea de bine a populatie în slujba careia acest sector se afla. Din pacate, fiind un sector care nu produce în mod direct plus valoare, dimensiunea lui depinde de bugetul care se colecteaza de la celalalt sector, cel privat. Occidentul isi pemite sa aiba multi functionari per capita pentru simplul motiv ca, la ei, sectorul privat furnizeaza suficiente taxe si impozite. Chiar daca o buna parte din taxele si impozitele colectate la buget, inclusiv TVA-ul care este legat de consum, provin din salariile incasate de bugetari, in ultima instata ele au ca sursa tot sistemul privat. Situatia cu care se confrunta acum Romania demonstraza acest lucru. Scaderea actitivtatii economice, care este in mod covarsitor privata, a avut ca efect imediat scaderea incasarilor bugetare sub nivelul necesarului existent. Cum pensiile si alocatiile copiilor nu le putem micÅ?ora, pentru a nu depasi deficitul bugetar impus de UE Guvernul poate aplela, pe termen scurt, la trei solutii in mod individual, combinatii de trei luate cate doua sau la toate trei in ponderi diferite: sa cresca taxele si impozitele, sa reduca cheltuielile, inclusiv anvelopa salariala (scazand numarul de personal si/sau salariile ), sau sa finanteze deficitul prin imprumuturi bancare. Aratand ca-i este mai aproape camasa decat haina, si in total dispret fata de viitorul generatiilor viitoare (asta apropo de dragostea de tara de care pomeneste D-ul E.O. Chirovici), Guvernul a ales exact solutiile care compromit redresarea econmica Å?i indatoreaza intreaga populatie pe termen lung si la un nivel greu de anticipat acum: aplicarea impozitului pe venit zero (si nu pe profit zero cum, in mod voit eronat, o buna parte a presei incerca sa indulceasca imaginea impozitului forfetar) si finantarea deficitului bugetar prin imprumuturi bancare situate, in acest moment, la peste un miliard de euro in medie lunar. Motivul pentru care politicienii nostri nu au luat nici o masura concreta (declarativ au fost numeroase) de a reduce anvelopa salariala din sectorul bugetar, alegand sa puna toata presiunea crizei in carca sectorului privat si a generatiilor viitoare, este simplu: au nevoie de liniste pana la alegeri iar sectorul privat este atomizat in zeci si sute de mii de firme, fiind astfel incapabil de actiuni revendicative organizate, spre deosebire de sectorul bugetar care este in masura, prin intermediul sindicatelor, sa organizeze miscari de protest. Nici o clipa nu am sugerat reducerea salariilor sau a efectivelor de invatatori, profesori, medici Å?i alte categorii socio-profesionale din sectorul bugetar de care depinde nivelul de sanatate, educatie si, in ultima instanta, productivitatea si competitivitatea noastra si a generatiilor viitoare. Ei au devenit paria societatii si toti suntem obligati sa actionam pentru a-si recastiga pozitiile pe care le merita in societate. M-am referit in schimb la zecile de agentii si oficii guvernamentale fara utilitate practica pentru societate si la ministerele supradimensionate care, prin veniturile exagerate acordate angajatilor, au devenit pusculite din care fiecare guvern isi recompenseaza clientela politica. Referitor la afirmatia Dvs. ca, citez, â??toti, de la mic la mare doresc sa fureâ?? fac urmatoarea precizare: daca am valida ca axioma faptul ca toti oamenii doresc sa fure, am arunca in desuetudine orice tip de dezbatere pe teme morale, politice sau de legislatie, inclusiv articolul care a generat aceste comentarii, iar initiatorii sau participantii la aceste dezbateri am fi cu totii niste neadaptati, frustrati de faptul ca nu suntem in stare sa furam la fel de bine si la fel de mult ca cei pe care ii criticam. Eu, cel putin, nu voi fi niciodata de acord cu aceasta afirmatie, pentru ca sper ca mai avem o sansa.

  • LunaCrystal06/07/2009 11:37

    Alo, se aude in Absurdistan? Economia de Romanica a ajuns in colaps tocmai pentru ca s-a redus puterea de cumparare a angajatilor statului, clientii intreprinzatorilor. A spune ca Occidentul "isi permite un personal numeros..." reprezinta un sofism cat furtul din tara asta de mare. Este o legatura de cauzalitate directa intre personalul administrativ occidental si "starea de bine a populatiei". Occidentul pe care il vedem astazi e fundat pe muuuulti, muuulti bani aruncati pe piata germana si franceza gratie Planului Marshal in anii '50. Bunastarea occidentala are la baza un purcoi de bani in administratie si in mediul de afaceri (direct sau indirect). Si vointa politica pentru a funda o societate a bunastarii. Fara sacul de bani, Vestul ar arata ca in secolul 19 (poate mai rau). Italienii, grecoteii, spaniolii erau mai saraci decat romanii cand au intrat in UE, s-au "ospatat" din fondurile europene si au aplicat politicile comunitare. Astazi, emisiunea de dolari si euroi. Mii de miliarde de euro injectati in piata pentru a scoate economia din blocajul financiar. Si, in timp ce noi filosofam aici, America si UE ies din prapastie. O mare perla in masmedia: sectoarele bugeare nu produc bani. Ba da, produc 90% din banii care se ruleaza pe piata. In mod direct, pentru ca nici o companie occidentala n-ar rezista pe piata in lipsa ajutoarelor de stat si a ambiantei propice mediului de afaceri. Laptele masiv subventionat din Ungaria intra in romania fara TVA si ajunge in magazine mai ieftin si mai prost. Restul, bla bla-uri. M-am saturat de vrajeala numita "concurenta", "competietie libere". Nu taticu, exista numai state care isi apara companiile. Aeriene, bancare, alimentare; exportatorii si producatorii de automobile, pufuleti, Cola, gaze, petrol au in spate razboie economice. Statul roman a "produs" forta de munca prin invatamant. Ingineri, softisti, contabili, filosofi, literati, invatatori, constructori care mananca o paine in strainatate sunt rodul invatamantului romanesc. Sau furnizeaza personal firmelor. Intre numarul si calitatea personalului administrativ si securitatea economica a unei natiuni exista o legatura de cauzalitate directa. Deocamdata functionarii ruleaza fonduri europene pe moca pe care le acceseaza destui prapaditi care n-au vanzari anterioare sau contracte cu statul. Au fost enuntate deocamdata numai solutii pro-criza. Dimpotriva, toate statele au iesit din criza prin investitii masive (in principal, infrastructura, personal calificat), bineinteles, corelativ cu marirea deficitului bugetar. Nu exista reteta anticriza fara indatorarea populatiei, depinde insa de modul in care aloci sumele respective. O istorie a UE este indispensabila unui economist de secol XXI. Faptul ca "sectorul privat este atomizat in zeci si sute de mii de firme" constituie un avantaj atat pentru patroni (pentru romani, cresc sansele de a face bani), cat si pentru salariati (mai multe locuri de munca) si consumatori. Treaba cu zeci si sute de oficii guvernamentale fara utilitate, nu stiu ce baza reala are si cat folclor mediatic. Nu sunt in masura sa fac o evaluare a functionarimii in ansamblu si am o vaga impresie ca noi doi nu suntem persoanele cele mai competente de pe acest site. Sunt de acord ca institutiile publice au intrat pe mana unor neica nimeni care habar n-au cu ce se mananca un domeniu de activitate sau altul. Dar sa pui un boc sau stolojan in acest moment sa eficientizeze administratia publica e ca si cand ai da bugetul unei case pe mana unui copil de gradinita.

  • Catalin06/07/2009 13:29

    Din Absurdistan pentru LunaCrystal : Citindu-va cu atentie comentariul, mi-am dat seama ca v-am apreciat gresit. Va rog sa primiti scuzele mele impreuna cu cele mai bune urari de sanatate.

  • sile10/07/2009 10:44

    Domnule EOC, am fost in concediu. Acum recitesc articolele pe care le-am pierdut. Imi lipsisera aceste articole. Multumesc.

  • eoc15/07/2009 13:07

    Pentru Sile: Mutumesc...Cred insa ca tot in concediu era mai bine..:))))

« 1 2

Eugen Ovidiu Chirovici

Eugen Ovidiu Chirovici
  • S-a nascut in 1964 si a studiat la ASE-Bucuresti, University of Glasgow si EDI(Grupul Bancii Mondiale). Detine trei titluri de Doctor Honoris Causa si este membru al Clubului de la Berna.
  • A primit Marele Premiu pentru Jurnalism(1999), Premiul Pamfil Seicaru (2000), Premiul pentru Jurnalism al ANSVM (2002), etc. In 2002 a fost decorat de Presedintele Romaniei cu Ordinul "Steaua Romaniei".
  • A publicat peste 1000 de articole in Romania si strainatate si este autorul a cinci romane si patru carti de eseistica pe teme de istorie si economie, printre care "Natiunea virtuala"(2001 - Polirom) si "Noua economie: a,b,c pentru viitorii milionari"(2008-Rao).
Alte articole de Eugen Ovidiu Chirovici
Aboneaza-te la newsletter-ul Bloombiz.ro!