Nu stiu cit anume din reformele promise in campania electorala va reusi, in cele din urma, sa implementeze dl. Barak Obama. Unele, cum ar fi reforma sistemului de asistenta medicala, sunt deja sever controversate. Dar domnia-sa a reusit macar sa convinga o importanta parte a publicului american ca "Yes, we can". Cit de convingatori sunt politicienii nostri?
Imi permit - zgomotul si furia unei lupte electorale care pare tot mai mult o afacere "interna" a politicienilor si tot mai putin a publicului larg - sa schitez o agenda reala a chestiunilor de fond care stau in fata Romaniei profunde.
Chestiuni de politica interna.
Prima ar fi o teribila decredibilizare a clasei politice, in ansamblul sau. Pe alocuri nedreapta - pina la urma, in ultimele decenii, tara noastra a devenit membra NATO si UE, deci cele mai importante obiective au fost, totusi, atinse - dar este o stare de fapt.
John Stuart Mill vorbea de pactul fundamental intre stat si natiune, Jean Jacques Rousseau despre "contractul social" intre condusi si conducatori. Acestea sunt fundamentele democratiei.
In absenta lor, incepe arbitrariul, anarhia sau tirania sau toate laolalta. In ultimele doua decenii, dupa ce entuziasmul decembrist s-a stins incet-incet, s-au creat falii profunde in aceste fundamente ale democratiei. Formula "chimica" a politicii romanesti ramine instabila, pe termen scurt.
Labilitatea institutiilor statului. Daca vedem la tv ca un politist doarme in masina pentru ca nu-si permite o chirie si ca magistratii amina dosare importante, nu ne simtim confortabil in postura de cetateni ai Romaniei.
Decit daca, eventual, suntem interlopi. Majoritatea institutiilor au ajuns sa fie considerate parazite si/sau inoperante de facto.
Incapacitatea politicienilor de a face front comun in jurul unor probleme de interes national, cum ar fi politica in cadrul Uniunii, asigurarea independentei reale a acelor zone care ar trebui sa fie apolitice, etc.
Diluarea conceptelor-cheie ca "patriotismul", "natiunea", "interesul national.
Minoritatea maghiara - consistent reprezentata in unele zone - doreste autonomie. Cel putin asa pretind politicienii care se revendica din sinul ei si care se sprijina pe voturile ei. O autonomie care nu se pretinde explicit a fi pe baze etnice dar care, de facto, asta este. Aceasta problema dospeste ca o constanta mai mult sau mai putin inflamata in ultimele doua decenii.
Chestiuni de politica externa.
Nu este clar ce facem la Strasbourg si la Bruxelles. Apetitul puternic prointegrationist al Romaniei se transforma, incet-incet, in euroscepticism. Despre fondurile europene se discuta public mai mult in termeni de "frauda" si "incapacitate de absorbtie" decit in termeni de "progres" si "prosperitate".
Nu stim limpede care este punctul de vedere al tarii noastre in probleme-cheie ale viitorului constructiei europene.
Problema unei relatii oneste si corecte cu Federatia Rusa ramine un cartof fierbinte. Realitatea unei Romanii membra NATO si UE este inca pusa intr-o ecuatie conflictuala cu necesitatea unei relatii geostrategice cu Ursul Levantului.
Care este natura reala a relatiilor bilaterale cu SUA? Romania este prea mica pentru a constitui in pivot politic de sine-statator pentru un colos formidabil de talia Americii.
Nu este "Mica Britanie" din Balcani. Relatiile politice si economice cu Washingtonul sunt inca tulburi si de-o amplitudine variabila, in functie de coordonate greu de intuit.
O populatie ce ramine relativ imbatrinita - maladie europeana, de altfel - pierde in continuare substanta prin emigrare. Nimanui nu pare sa-i pese prea mult, chiar daca valurile de emigratie cuprind tot mai mult ingineri, medici sau profesori. E o hemoragie cronica de competenta si expertiza.
Neincrederea in institutiile statului naste nesupunere civica. Nesupunerea civica, dincolo de un punct, genereaza anarhie.
Daca din punct de vedere al infractionalitatii grave, politia romana a reusit - comparativ cu media europeana - sa stavileasca anumite fenomene, lumea interlopa revine acum in forta.
Bandele tot mai bine sistematizate, cresterea consumatorilor de droguri de mare risc (care inseamna inclusiv bani multi in buzunarele gangurilor de tot felul), jaful cu mina armata, etc, etc anunta vremuri grele pentru populatie si autoritati.
Cu atit mai mult cu cit infractori care si-au facut veacul prin Occident revin acasa, bine "instruiti".
Dincolo de probleme punctuale ridicate de efectele unei crize globale asupra tarii noastre, ramine problema cea mai importanta: in ultimele doua decenii am construit o economie care nu (mai) produce mai nimic cu cap si coada. Brandurile noastre au ramas CEC si "Eugenia".
Cu exceptia industriei auto si a prelucrarii petrolului, nu suntem prezenti pe harta nici unei industrii importante. Asta in conditiile in care, in pofida iluziilor, suntem o tara relativ lipsita de resurse, deci nu compensam - precum Rusia, de pilda - lipsurile economice prin exploatarea/vinzarea acelor resurse.
O parte importanta a populatiei ramine saraca, descalificant de saraca in raport cu media europeana. Este dificil sa contruiesti o piata interna plauzibila in aceste conditii. Iar pentru piata externa ai nevoie de calitate si competitivitate, chiar si fara conditii de criza globala.
Un mediu birocratic ce ramine ostil antreprenoriatului, in pofida tentativelor de reformare. In toate clasamentele internationale, mediul de afaceri din Romania se afla pe la coada - birocratie, lentoare a aparatului, fiscalitate impovaratoare, etc, etc.
Chestiuni culturale.
O natiune nu este o suma de indivizi in salopete aliniata la o imaginara sau reala cantina publica, cu sufetasele in miini. Nu reprezinta doar politica si economie, ci si un pattern cultural, in absenta caruia inceteaza a exista.
Trebuie sa fii orb pentru a nu vedea ca tara lui Brancusi, Ionescu si Eliade devine incet-incet tara lui Ciumac si a lui "Mimi de la ..." (numiti dumneavoastra o "trupa" la moda). Devenim o tara a diminutivelor, a prenumelor. Nimeni nu-i spunea lui Brancusi "Costi" si lui Baba "Cornelusi". Eugen Ionescu nu era "Jenica de la teatru".
Nu in ultimul rind, ne-am dezvoltat o imensa capacitate de a improsca voiosi cu noroi tot ce misca si a avea ochelari de cal atunci cind (inca) se mai intimpla lucruri bune, cite ori fi ele. De a ne balacari in piata publica, de a ne face un titlu de glorie din demolarea de reale sau imaginare statui, de a arunca totul in derizoriu, de a ne exhiba frustrarile si neimplinirile personale.
Nu am invatat in doua decenii de democratie ca binele national este suma binelui fiecarui individ si nu invers, ca solutiile sunt individuale si ca doar o suma de oameni fericiti pot naste o natiune fericita.
Noi nu credem ca "Yes, we can". ci ca "Yes, we can't". Si de aici pornesc probleme mai mari decit cele ale "faimoasei" crize economice globale.
Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici
Extraordinara sinteza Dle.Chirovici...dureros de adevarata...Daca te uiti in jurul tau pe strada vezi doar oameni apatici si nefericiti... cu fete infometate si incruntate. Cum se poate face performanta cu un om flamand?...Cum poti sa- i explici unui copil despre frumusetea si importanta educatiei, daca el vede cat de bine o duce (vacante, bijuterii, etc) o duduie care nu face altceva decat sa se dezbrace in public si sa se prostitueze pe bani frumosi, iar profesorii lor fac greva, nu au locul lor in societatea noastra bine meritat si nu au bani pentru cultura. Poate ca cei 50 de ani de comunism si de uniformizare, ne au distrus respectul pentru cei de langa noi... respectul pentru lege si autoritati.
analiza este excelenta. cineva trebuia sa spuna cum stau lucrurile exact. este o caracterizare perfecta. la noi clasa politica face numai scandal iar distanta fata de popor e f mare. Cum vi se pare ideea de a privatiza statul? sunteti de acord cu libertarienii care cer justitie privata si in general privatizarea serviciilor publice?
Politicienii astia au ajuns sa ne conduca si sa ne reprezinte interesele pentru ca la vot s-au dus numai fanii lui Dan Diaconescu si pensionarii, amagiti, probabil de pensiile putin mai mari. Din pacate, marea majoritate, satula de politicieni si de promisiuni goale, ramane tacuta.
foarte buna analiza, dle Chirovici. As vrea sa va citesc mai des. Laudabila si cartea dumneavoastra, "Puterea".
Domnule Chirovici, de o bunÄ? perioadÄ? de timp, din ce in ce mai multi jurnalisti semnalizeaza derapajul major în care a intrat Romania. La acest grup de jurnalisti care, coincidenta sau nu, se afla in afara "mainstreem-media" adica presei aservite sistemului, "establishment-ului", s-au alaturat, pe zi ce trece, din ce in ce mai multi oameni obisnuiti care, prin comentariile lor, pe langa ingrijorarea exprimata, va solicita idei si solutii de redresare, de schimbare a traiectoriei nefaste pe care s-a angajat Romania. Aici aveti, si avem cu totii o problema. Nu exista solutii democratice, de sorginte interna, pentru depasirea crizei, atata timp cat intreg spectrul politic s-a consolidat financiar si economic prin spolierea totala a tarii, prin recrutarea si folosirea unei intregi armate de indivizi prin care sa realizeze acest rapt, prin inocularea in randul populatiei a ideii ca nu prin profesionalism, competenta si aderenta la interesele nationale se castiga bunastarea personala, ci prin aderarea la interese si grupuri sectare al caror unic scop este imbogatierea rapida si prin orice mijloace, chiar daca acestea ar insemna prejudicierea grava a interesului general. Aceasta imensa pinza de paianjen in care suntem captivi nu numai noi ci si urmasii nostrii, a cuprins toate puterile si institutiile statului, inclusiv presa. Sub protectia democratiei, de 20 de ani in coace, ni se propune, prin intermediul si acceptul tacit al unei prese "echidistante", sa alegem din randul acelorasi politicieni mai mult sau mai putin prostanaci, grobieni, inculti si viciati, figurile noi care apar nefiind decat niste iepurasi santajabili, incapabili sa produca vre-o schimbare chiar daca ar dori acest lucru. Lipsiti de repere, de douazeci de ani votam raul cel mai mic, speranta de schimbare disparand treptat aproape in totalitate. Sunt un patriot, care a incercat dintotdeauna sa insufle acest sentiment celor din jur ori de cate ori am avut ocazia. Eseul "Cui ii mai pasa de Romania si de poporul roman" publicat recent pe blogul http://salvati-romania-azi.blogspot.com/ sta marturie. Dar, nu as fi crezut vreodata ca, pentru asigurarea unui viitor prosper Romaniei, voi ajunge sa imi pun aproape toate sperantele in Uniunea Europeana, sa ma bucur sincer ca irlandezii au adoptat, in sfarsit, Tratatul de la Lisabona. Cu ce costuri, in planul suveranitatii, independentei si identitatii romanesti, se va realiza aceasta prosperitate, se pare ca nici nu mai conteaza, atata timp cat deja am inceput sa cadem asteptand ca altcineva sa ne arunce o parasuta.
Cand veti ajuge sa faceti diferenta intre "a gandi ... romaneste" si "a gandi ... americaneste" o sa aveti multe raspunsuri la intrebarile vi le-ati pus. Deci pana cand veti spune : "Yes, we can't"
Domnule Chirovivi , nu mai scrieti astfel de articole ca se rupe inima in mine si sunt prea mic sa pot schimba ceva
Incredibil dar adevarat!!! ma gandesc cu stupoare cu asa o tara minunata este pradata nu de turci tatari huni si alte natii care au cotropit Romania ba chiar insusi de ai ei politicieni.Pt cei dinainte au mai luat si bataie de la un Mircea cel Batrin, sau Stefan Cel Mare Vlad Tepes si au plecat... nu ai nostri au ramas la carma si continue sa fie ei cei care fac jocuriile perfide ale poftelor nevestelor, copiilor razgaiatzi, amantelor.Si asa Romania a ajuns tara in care daca esti mafiot , parlamentar, politician ,prostituata le lux maritata cu milionar batrin o duci bine, daca muncesti cinstit si platesti taxe nu poti nici macar plati un credit la banca care aceea banca sa transformat in camatari legali cu aprobarea guvernului.Eram o natie de oameni buni, muncitori, amabili si am dat exemple cu miile in occident,am ajuns cunoscuti in Vest datorita mariior artisti.Am ajuns o natie bolnava pshihic si asta numai pt ca lacomia unor oameni bolnavi de putere au secatuit sufletul acestei natiuni.Cine e de vina? NOI, pt ca atunci cand coruptia este infinita ai nevoie de un ajutor extern cineva care sa se implica sa scoata adevarul la suprafata.Ai nevoie de oamnei care sa iasa in strada nu sa ceara inca unsalariu.Sa ceara dreputl de a produce.Staulu sa fie cel mai bun manager nu camatar si talhar.Noi oamenii de buna credinta trebuie sa ne ajutam si sa facem ceva nu acesti tradatori care in 20 de ani nu au demonstrat nimic decat ca avem 70 miliarde datorii si 150 miliarde in ofshoruri lor desigur.Ma tem ca lasitatea romaniilor le convine si celor asa zis alesi, iar sistemul ticalosit asa cum il promulga cinva in campanie care a castigat.Tousi doar Bunul Dumnezeu este speranta linistii noastre sufletesti si sunt sigur ca va venii si ziua in care cei ce ne-au condus nu vor numara zilele sau lunile intr-un loc fara usi si intuneric ci mileniile ...BrunoM
Sunteti probabil unul dintre cei mai destepti oameni din Romania. As vrea sa va vad intr-o functie de decizie, in Guvern. Boc e nebun daca poate sa creada ca va face vreo mamaliga cu habarnistii aia de la finante si economie. Nu pot sa cred ca tara asta nu mai are oameni de stat, competenti si cu bun simt. nu inteleg cum ne-au trrebuit 20 de ani sa fim in aceasta situatie de imaturitate politica, vrajba si conflicte in fiecare zi. Si cand ma uit la tanara generatie politica: boureanu, ritzi, udrea, eba si care mai sunt, mi se face dor de vacaroiu. Il vrem pe vacaroiu inapoi, era mai de treaba chiar daca mai lua el una mica la bord.
Pentru Carol: Multumesc pentru gindurile bune, dar BNR este un loc in care, profesional vorbind, ma simt confortabil. Este nedreapta povestea cu "una mica" vizavi de N.Vacaroiu. Ca ziarist, in acei ani, l-am insotit in multe delegatii, guvernul era aria mea de responsabilitate la Curierul national. Niciodata nu l-am vazut macar "gustind" ceva. Este o legenda lansata de "fortele contas", legenda care vad ca este durabila in timp. Nu eram neaparat de acord cu politicile lui economice, dar omul muncea 16 ore pe zi.