Bruxelles: Capitala Europei!

Prima mentionare a orasului este in jurul anului 700, cand Sfantul Vindecean, episcop de Cambrai, s-a imbolnavit la Bruxelles, in timpul unei vizite. In secolul al X-lea, Bruxelles era o cetate pe malul Zenei. Brabantul era impartit in patru grofate, iar cetatea era capitala unuia din cele patru. Zena era navigabila pana la cetate. In secolul al XI-lea Bruxelles era un targ, situandu-se pe drumul comercial de la Bruges la Koln. In secolul al XII-lea, contele de Bruxelles devine duce al Brabantului. In 1229, Bruxelles a primit drepturi orasenesti de la Henric I de Brabant. Orasul a dobandit si dreptul de a avea conducere proprie, iar industria tesutului a devenit importanta. Catre sfarsitul dominatiei austriece, s-au stabilit la Bruxelles mai multe familii din nobilime. Sub regimul francez rolul de centru al orasului Bruxelles s-a marit.

La nasterea Belgiei, in 1830, orasul era populat de flamanzii autohtoni, dar si de valoni, germanofoni, precum si de francofoni de origine pariziana. Sub Leopold II al Belgiei orasul a cunoscut o restructurare importanta datorita numeroaselor cladiri moderne construite pentru administratia nationala. In aceasta perioada s-au amenajat numeroase parcuri si soselele importante, iar o serie de noi cartiere moderne au fost realizate. La sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX orasul a suferit o intensa presiune de francofonizare ceea ce a dus la aparitia unei majoritati francofone in oras.

Bruxelles s-a facut incetul cu incetul oras cosmopolit. In anii 1960-1970 s-au stabilit la Bruxelles multe familii imigrante in marea lor majoritate din fostele colonii belgiene precum si din Africa de Nord. In anii 1980-1990, consmopolitizarea a mers mai departe, datorita intregirilor de familii. Printre altele un mare val de imigratie a venit din Europa Centrala. In 2000, Bruxelles a fost declarat capitala culturala europeana.

Hotel de Ville

Singura cladire ce a supravietuit atacurilor francezilor in razboiul din 1695, aceasta superba structura gotica, impodobita cu numeroase sculpturi a fost inceputa in 1402, continuata in 1444 si completata in urmatorii 4 ani. Arhitectul, Jan van Ruysbrowck, a adaugat ulterior turnul de 100 m inaltime a carui constructie pare sa descentreze intreaga cladire. Legenda spune ca arhitectul, traind o adevarata criza renascentista, a urcat pana in varful turnului si s-ar fi aruncat de acolo. Daca platesti o taxa la intrare, te poti plimba in interior ca sa admiri camerele pline de tapiserii migaloase si galeria tablurilor regilor Spaniei, a caror portrete au fost pictate dupa moartea acestora.

Grand Place

Daca Bruxellesul este centrul Europei si Grand Place este centrul Bruxellesul, asta inseama ca nu exista vreun alt loc mai central in Europa. Fara indoiala este una dintre cele mai frumoase piete din lume. Grand Place este in fiecare zi un furnicar de turisti care, chiar daca nu mai vad nimic altceva din Bruxelles, pleaca cu imaginea unei splendori in stil baroc, cu fatade filigranate si poleite cu aur (acum curatate de funingine) si cu un caldaram ingrijit. Piata a fost aproape in intregime distrusa de francezi in 1695, dar apoi a fost reconstruita de catre breslele orasului in mai putin de cinci ani. In scurt timp a devenit inima orasului: mergand pe jos, de aici poti sa vizitezi toate punctele de interes de pe harta Bruxellesului. Grand Place trece prin schimbari de sezon: vara este acoperita de un covor de flori, de Craciun lumea se aduna in jurul unui un brad monumental (geamanul celui din Trafalgar Square), si in tot restul anului sunt concerte, targuri si parazi.

Casa breslelor din Grand Place

Cateva dintre cladirile din Grand Place au fost transformate in cladiri administrative de-a lungul timpului, dar casa breslelor a ramas neschimbata. Fiecare bresla si-a lasat amprenta proprie asupra fiecarei case, dandu-i un nume distinct in functie de fatada. Daca te uiti cu atentie la fatadele bogat impodobite, iti dai seama ca au incercat sa sublinieze faptul ca breslasii nu erau de origine regala sau aristocratica, ci simpli negustori, mandri de obarsiile lor. Una dintre cladiri, pompos denumita "Maison du Roi" (acum adaposeste Muzeul Orasului) este cunoscuta de cei mai multi sub denumirea din flamanda Broodhuis, pentru ca fusese proprietatea brutarilor si niciodata a vreunui rege.

Cea de la nr. 1-3, a "Regelui Spaniei", fusese tot a brutarilor, dar pe fatada se gaseste un bust al regelui Carlos al II-lea. La numarul 3 este " La Broutte" (roaba), cea a breslei bacanilor, iar la nr. 4, "Le Sac" - a tamplarilor si dogarilor. Bresla arcasilor era la nr. 5, in "La Louve" (Lupoaica), imediat alaturi cea a luntrasilor in "Le Cornet", iar cea a negustorilor de maruntisuri in "Le Renard" (Vulpea). "Le Cygne" (lebada) adapostise bresla macelarilor, "L'Arbre d'Or" (arborele de aur) pe cea a berarilor, si continua cu "La Chaloupe d'Or" (Galionul de Aur), La Rose (Trandafirul), Le Cygne (lebada), Le Chene (Stejarul), Le Paon (Paunul), si bineinteles, cele 7 case ale Ducilor de Brabant, in care nu a locuit nici un duce.

Manneken Pis

Micuta statueta e cunoscuta drept simbol national pentru belgieni. Despre statueta de bronz, aflata pe fatada unei cladiri se spune ca il reprezinta pe Manneken, fiul unui conte care ar fi stins ultima flacara a unui incendiu. Statueta spune ceva despre ireverenta si excentricitatile bruxelezilor, care au ales ca acest baietas care urineaza sa fie un reprezentant al spiritului lor. Executata in secolul al 17-lea de Jerome Duquesnoy statueta a fost furata de englezi in 1745, de francezi in 1777, iar in 1817 un ocnas francez a furat-o si a distrus-o. Ocnasul a fost condamnat a doua oara la inchisoare pe viata, iar statueta refacuta. Din cand in cand, statueta este imbracata in mici costume. La ultima numaratoare avea peste 600 de costume. Manneken are si o surioara, Janneke, care se gaseste la cateva stradute departare.

Atomiumul si Mini-Europa

Atomul, conceptul care sta la baza multor terorii stiintifice privitoare la structura si formarea materiei, este probabil cel de-al doilea monument al Bruxellesului, dupa Grand Place. Totodata a vrut sa infatiseze la scara mare ceea ce nu putem vedea cu ochiul liber.Un Turn Eiffel al Belgiei. Are 102 m inaltime, si reprezinta cei 9 atomi ai unei molecule. Arhitectul Andre Waterkeyn l-a gandit ca fiind centrul Targului Mondial din 1958. In interiorul sau se afla expozitia Biogenium. Turul iti permite sa umbli de la o sfera la alta cu ajutorul scarilor rulante si sa vezi imaginea orasului din varful constructiei. Privelistea merita.

Tot in BruParck, la picioarele Atomului, intreaga Europa se intinde pe mai multe de 2.5 hectare, cu modele copiate exact (la scara de 1:25) a celor mai importante monumente: Acropolisul, Poarta Brandemburg, Big Benul. Pentru a fi mai credibile, langa ele mici automobile, autobuze, trenuri se misca pe sosele si tuneluri la fel de mici. Acum sunt aproximativ 300 de monumente copiate, dar numarul creste cu fiecare an.

Centrul Belgian al Benzilor Desenate combina doua dintre cele mai interesante traditii: stilul arhitectural art nouveau si benzile comice desenate. O uniune ciudata, ar spune unii - oare arhitectul Horta si desenatorul Herge ar fi de acord? Cladirea a fost un magazin in 1900, proiectata de Victor Horta, dar in anii '80 se afla in ruina.

Spre deosebire de alte monumente arhitecturale, cladirea a fost restaurata, iar acum este un adevarat templu inchinat celei de-a noua arte. Desi primele benzi desenate nu au aparut in Belgia, totusi artistii belgieni au format avangarda, de cand Herge l-a creat pe Tintin in 1929. Daca de Spirou, Lucky Luke sau Gaston Lagaffe e putin probabil sa fi auzit, Smurfii sunt cei mai cunoscuti.

Sunt belgieni cu totii. Muzeul incearca sa recreeze lumea acestor eroi desenati cu ajutorul unor fotografii, documente originale si imagini 3D, in ceea ce ei numesc Muzeul Imaginarului. Mai exista si o sectiune ce contine o istorie a benzii desenate - de la conceptul initial pana la produsul final - , unde exista si desene originale ale lui Herge, HG Wells si Jules Verne.

Un articol de Ionut Mircea Oprea.